Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Eram odată un om întreg,
pe lângă suflete ciudate,
enigma lor să o dezleg,
de fericire să aibă parte.
Și îmi făcea adesea bine,
când m-ai schimbam câte-o părere,
până te-am întâlnit pe tine,
ce-aveai un car plin de durere.
Dar am pășit cu pasul stâng,
c-așa e soarta mi se pare,
dac-am ajuns azi ca să plâng,
fără să știu de ce mă doare.
Probabil de atâta „bine”
de când povestea s-a terminat,
ce o aveam eu cu tine,
de am ajuns să zac în pat.
Și dacă mult eu te-am iubit,
când ai plecat pe drum senină,
am plâns cu lacrimi de argint,
căci n-aveam nici o vină.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
19/03/2019
Fecha de publicación 19/03/2019 | Vistas: 2569