Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Nici nu am băgat de seamă,
cât de repede am ajuns bunic,
că parcă ieri îmi spunea mama,
„mănâncă tot s-ajungi voinic”
Doar că anii repede-au trecut,
și ca și mama le spun povești,
la nepoțeii cu care seara discut,
cum e lângă părinți să crești.
Parcă mai ieri eram și eu copil,
dar azi toate-n mine au obosit,
cu riduri... pe chipul meu umil,
că de viață am fost tare chinuit.
Dacă aș fi știut că îmbătrânesc,
nu-mi mai doream să cresc om mare,
ci copil la mama... fără să cresc,
doar să mă bucur zilnic de soare.
----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 19.o9.2o23 _ 16:oo EET
Fecha de publicación 19/09/2023 | Vistas: 498