Inicio » Poesías » Diversos » Filă de jurnal

Filă de jurnal

Publicada por: razvan_claudiescu en Diversos

Sunt într-o curte,
Cu topogane,
Leagăne,
Balansoare,
Stând pe-o bancă,
Ea e tare udă,
De ce oare !?
De la roua depusă,
Chiar azi dimineaţă,
Şi privind în jurul meu,
Zăresc copaci cheli,
Fără vreo frunză,
Ele sunt pe jos,
Multe şi uscate,
Unele par colorate,
Sunt frumoase.

În dreapta mea,
Este un bloc gri,
Cred că-i de zece etaje,
Mă uit-n spatele meu,
Se auzea ceva,
Cine crezi că era ?
O babă de şaizeci şi ceva de ani,
Era îmbrăcată în negru,
Mîinile îi erau ocupate,
Cu sacoşile pline,
Cu verdeaţă de la piaţă.

Parcă începe să se lase ceaţa,
Frigul parcă se aşterne,
Vîntul şuietă uşor,
Îl simt la nasul meu,
Zăresc în depărtare,
O fată tare frumoasă,
O ţinea pe-a ei bunică de subraţ,
Se duceau la dinspensar,
Deoarece, el era în faţa mea,
Dar cei tare, văd ceva...
Este maşina de gunoi,
Lua gunoiul în maşină,
Şi se aude o persoană vorbind,
Mă uit în dreapta mea,
Absolut nimic !
Mă uit în spatele meu,
Absolut nimic !
Dar cînd mă uit în partea stîngă,
La doi metrii îndepărtare,
Văd un boşorog nebun,
Am văzut că, vorbea de unul singur,
Şi vorbea şi din umeri el dădea,
Parcă se certa cu cineva,
Amuzant, dar nu-i de râs,
Cred că, era tare bolnav.

Simt miros de ceva,
Cred că, era miros de fum,
O frunză mică cade-n faţa mea,
Eu ca prostul m-am speriat,
Dacă mă vedea cineva,
Uite-l şi pe ăla, a luat-o razna,
Dar mă uit în stînga mea,
Şi aici era un bloc gri,
Frumos nu am ce spune,
Balcoanele apartamentelor era mari,
Dar văd un bărbat de vreo...
Cred că, de patruzeci şi ceva de ani,
El intră în bloc tare grăbit,
Aud alarma unei maşini,
În spatele meu din îndepărtare,
Aud lătratul unui câine,
De parcă era lângă mine,
Începe de a-mi fie frig,
Sunt subţire îmbrăcat,
Parcul este tare pustiu,
Doar şi frunzele, ce sunt aici...
Îmi vine să mă dau în leagăn,
Sunt mare şi îmi este tare frică,
Poliţia să nu vină şi să mă amendeze,
Mie frică, de parcă aş fii un puştan.
Am văzut într-o maşină tare frumoasă,
Ce marcă era maşina, habar nu am,
Nu mă pricep la aşa ceva,
Sunt praf de pe pământ.
Pe cărarea din stânga mea,
Zăresc oameni care trec, o mulţime,
Doar zece ori douăzeci, nu ştiu sigur,
Nasul mi-a îngheţat de frig.

Fata aceea frumoasă, o revăd,
Din nou cu a sa bunică de subraţ,
S-a oprit de-ai da să bea apă,
După aceea cele două merg,
Am auzit un miorlăit de pisică,
Nu am putut s-o văd, ce rău îmi pare,
Pe cărare văd un om în vârstă,
Cu multe sticle goale în ale sale mâini,
Cele de apă plată la cinci litrii.
Ce-o face cu ele !?
Îmi spuneam eu în gând.
În copacul de lângă mine,
Aud ceva, dar nu-mi pot da seama,
Cred că era o ciocănitoare,
Care ciocănea în acest umlil chel copac.
Mă uit la ceas,
Este ora nouă şi cinci minute,
De dimineaţă, care-i foarte friguroasă,
Doar este toamnă şi e normal,
La ce mă puteam aştepta ?
Să fie cald, cum este şi vara,
Oricum nu-mi place acest anotimp,
Anotimpul vara este foarte călduros, fierbinte,
Acum ştiu c-o să vină iarna,
Crăciunul în care se apropie,
Cu paşi repezi şi urmează a ne bate la uşă,
Şi mai ales, fulgii de nea ( zăpada ).

Mă şterg la nas,
Deoarece îmi curge,
Nu nasul, mucozităţile lichide.
O doamnă cu ochelari de soare,
Blondă cu părul scurt,
Având pe ea o geacă de piele,
De culoare neagră.
O geantă care cred că, era crem,
M-a întrebat:
„ Ştiţi cumva vreun magazin prin zonă ? „
Eu i-am răspuns:
„ Este mai în faţă „
N-am minţit-o, dar este adevărat.
O doamnă intră în parc vorbind la telefon,
Şi am înţeles s-o ia din leagăn.
Waw ! Se dă-n leagăn...?
Mă rog, poate am-nţeles eu greşit,
Poate a zis s-o ia din parc.
Acum stă pe bancă,
Pe cărarea misterioasă din stânga mea,
Trece o doamnă care şchiopăta,
Se ţine la braţ cu fiica ei adolescentă,
Era draguţă, faţa nu i-am vărut-o..
Dupa profil din spate am analizat-o pe ea,
Era în blugi şi o bluză de trening verde.

Mi-am pus gluga pe cap,
Îmi este frig şi mâinile mi-au îngheţat.
Văd un porumbel frumos şi alb.
Dintr-un bloc, cel de lângă cărare,
Iese un băiat de vrea douăzeci de ani,
Ca să aproximez aşa, aşa cred.
Având un hanorac alb cu dungi negre pe el,
Dar avea în a sa mână o ţigară.
Doamna aceea se ridică după bancă,
Trece pe lângă mine şi râde,
Oare de ce? De ce râdea ?
Aştept să se facă ora zece,
Să mă duc acasă la căldură,
În spatele meu, aud motorul unei maşini,
Întorc capul să văd cine era,
La volan era un bărbat şi femeia sa aştepta să urce,
Se urcă şi maşina a plecat.
Privesc cerul care-mi arată soarele ascuns,
Mă uit-n jos şi văd o maşină neagră,
Nu ştiu ce marcă este, dar numărul era...
Stai să-mi amintesc. B 91 NLC.
Degetele mi-au îngheţat,
Şi suflu să le încălzesc.
Lacrimile-mi curg pe obraz agale,
Pe-a mea faţă tare frumoasă.
Văd că în locul amenajat pentru câini,
Zăresc un ţigan cu un sac în mână,
Observ că, el căuta ceva pe acolo,
Ce poate lua, căcăreţi de animal ?
Avea o şapcă albastră pe cap,
Am văzut că, a luat ceva de pe jos,
Şi frumos a băgat în acel sac,
Ciudat...! Nu am ce comenta !
Sincer m-a lăsat fără cuvinte,
Am crezut că le-am văzut pe toate,
Asta este: „ Vai de mama noastră ! „

Mă uit din nou la ceas,
Ceasul îmi arată că este...
Nouă şi treizeci şi două de minute.
Lângă picioarele mele,
Sunt trei trabucuri de ţigară,
Încerc să văd ce poate fi...
Este ţigări Kent scurt,
Nu fumez, nu mă pricep,
Dar de la cei care fumează învăţ,
Chiar dacă nu fumez, măcar să ştiu.
Picioarele mi-au amorţit,
La fel şi corpul, de la frig.
Banca este portocalie.
Mă gândesc să mă pregătesc să plec,
S-o sun pe mama,
Să-i spun că, vin acasă,
Şi povestea că, m-am întâlnit cu tata,
Înainte de-a veni în parc.
Trebuie să mă duc la magazin,
Să cumpăr nişte lucruri nesemnificative,
Soarele a ieşit dintre nori,
Bate direct în mine şi este bine.
Văd cinci porumbei pe jos,
Căutând să mănânce.

Mă uit din nou la ceas,
Este nouă şi patruzeci şi unu de minute,
Mă pregătesc să plec,
Sau să mai stau puţin pe bancă ?
Ceea portocalie din parc.
De plictiseală, îmi vine să cânt,
Melodia lui Michael Jackson,
Smotch Criminal.
Ador melodia asta şi altele.
Dar încerc să mă abţin,
Să nu par un om nebun,
Care nu are habar de ceea ce face,
Porumbei gata, au plecat, au zburat,
Ce bine-i soarele bate drept în mine,
Mai pot sta să mă încălzesc.
Pe cărare văd două femei cu un cărucior,
Una dintre ele ţine un copil în braţe,
Şi cealaltă duce căruţul cu un alt copil.
Din îndepărtare aud ceva,
O ţigancă, sigur era o ţigancă,
Deoarece cu glas voios tare striga:
„ Fiare vechi cumpărăm ! ).
Am început să sughit, oare de ce ?
M-am ridicat după bancă,
Spre a pleca acasă.

( 2010, 12 noiembrie )

Crazy Poems

Poesía loca, entra y coloca!

Filă de jurnal

Poesías del mismo autor

Agrega un comentario

categorias

poesías nuevas

últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes