Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Era odată un fulg de nea,
Cald și rece precum luna,
Din cer apărând în calea mea,
Mi-a atins sufletul și gura
Și s-a topit de dragoste și dor,
Cum se lipește în brațe o fată,
De m-a apucat pe dată un fior,
Înmărmurind pe dată...
Și l-am lăsat pe buze să se joace,
De parcă ar fi fost un copil mic,
Care în liniște și pace...
Un templu în mine a zidit.
Și cum așa nemișcat stateam,
Să nu deranjez în jur pe cineva,
Copilul ce în mine încă eram,
Am făcut din fulg... pasiunea mea.
De dimineața până seara...
Cu fulgul meu eram fericit mereu,
Din toamnă până-n primăvară,
Când a dispărut fulgușorul meu.
Acum aștept seara până târziu,
Să reapară fulgul cel de nea,
Când pe stradă e totul pustiu,
Să reapară iar pe gura mea.
-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 04.11.2017 11:00 EET
Fecha de publicación 04/11/2017 | Vistas: 2395