Inicio » Poesías » Sentimientos » Era ea... lumina mea...

Era ea... lumina mea...

Era mereu acolo pentru mine,
și ușile le ținea descuiate,
de mă bucuram precum un câine,
când îi dai un vas cu lapte.

Poate pare nimic dar era tot,
de mă simțeam ca în paradis,
până ușa mi s-a închis pe loc,
un fel de-ami spune „interzis”

În universul ce l-am avut noi doi,
s-a iscat de nici unde o furtună,
să mă retrag fără prea mult tărăboi,
de locul de unde îmi luam lumină.

Privesc cu suspiciune de departe,
și-mi trec prin cap mii de idei,
când văd cum viața iar mă bate,
de-ai nu mai fi în grația ei.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 12.o1.2o23 - 19:oo EEST