Ea...El... sunt la fel...

Publicada por: iuda en Personas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Ieri mi-am pus o mică întrebare,
ce o aveam în gând de mult,
„de ce lumea e fără de valoare”
cu cât îmbătrânește și e adult.

De ce nu vrea deloc să aline,
pe un altul ajuns la disperare,
care sufletul în palme-și ține,
de la cât de rău viața îl doare.

Nu am răspuns și adesea mă gândesc,
cum de nu are nici o remușcare,
când la un drum împreună pornesc...
și dispar fără nici o justificare.

Încerc să înțeleg de ce anume,
își mai fac amintiri împreună,
și rodul lor nu vor să îl adune,
preferând in loc... o furtună.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 19_o1_22 _ o6:oo EEST

Fecha de publicación 19/01/2022 | Vistas: 1520

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes