Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Ne-am întâlnit din pură întâmplare,
și că o să-mi placă nu aș fi crezut,
că diferența de ani era prea mare,
ca soarele la răsărit… și la amurg.
Dacă știam nici nu m-aș fi oprit,
că ochii ei nu o să pot ca să-i uit,
din acea clipă în care ar fi reușit,
de ai ei ochi să fiu total coplesit.
Și dacă de mult nici nu-mi vorbește,
vorbele ei încă mi-au rămas amintire,
de când mă mințea cât mă iubește…
rămase doar vorbe într-o banală știre.
Simt acum că o pot trece la trecut,
chiar dacă niciodată nu m-a îmbrățișat,
că am fost credulul care pe ea a crezut,
din prima clipă când în suflet mi-a intrat.
___-Original Message-___
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 18 _o5 _2o24 _ 18:oo EET
Fecha de publicación 22/05/2024 | Vistas: 523