Publicada por: iuda en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Ce tristă-i toamna asta mamă,
că nu pot veni ca să îți spun,
cum viața mi-a făcut o rană...
tot intoxicându-mă cu tutun.
Abia aștept să vin iar la tine,
să mă iei în brațe și să plâng,
că lângă tine nu mă pot abține,
de câte ori cu mâna te ating.
Tu m-ai născut şi m-ai crescut,
în atâtea nopți de nesomn și veghe,
și-apoi în viață mult m-ai susținut,
să fiu un om fără de pereche.
Trimit un gând la tine acasă,
până voi reuși la tine să revin,
să simt iar ciorba cum miroase,
ca mai multă vlagă să obțin.
----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 18.o9.2o23 _ 18:oo EET
Fecha de publicación 18/09/2023 | Vistas: 581