Publicada por: hudimcarmenelena en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
E atata liniste incat in jur e un cutremur,
Imi e atata frica incat aud felul cum tremur.
Frigul noptii ma sperie din ce in ce mai mult,
Iarasi incep sa plang, dar tot eu ma ascult.
Si lacrimi reci, de gheata infierbintesc pamantul
Si iar fantome negre imi bantuie gandul.
Soarele dispare de parca nici nu ar fi fost,
Din tot ce este acum, nimic nu are rost.
Plang de fericire ca lumea se destrama
Si tot ce-a fost odata e un tablou in rama.
Pe cer a fost odata o luna si-un soare,
Dar acum, si ultima stea usor, usor dispare.
Fecha de publicación 12/08/2010 | Vistas: 2831
hudimcarmenelena
a comentat:
poate ca multi dintre cei ce vor citi aceasta poezie simt ce simtsi eu
hudimcarmenelena
a comentat:
este o creatie foarte puternica in care sunt descrise sentimentele comune tuturor. este o poezie foarte reusita
motzoaca
a comentat:
ai dreptate , este destul de reusita ; tine-o tot asa !
carmelyta
a comentat:
Foarte reushita poezia;)..bv:*