Publicada por: th3mirr0r en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Cartea Poemelor
*** 38 ***
La stana
Cainii,latra-n zori de ziua,
In fata usii,adunandu-se-mpreuna
De-si cheama stapanii..
Dar.. nici un zgomot nu s-aude…
Poate doar natura,cu glasuri atragatoare,
Dand tarcoale stanii..
Precum lupii ce nu se-arata,cand pandesc adeseori,vreme lunga
Pan’ s-atace turma s-apoi sa fuga precum lasii,
Imprastiindu-se cand zgomotul de arma-n aer,se rasfrange,
Apoi,e liniste..
O vale larga,cu o poteca ce se pierde in padure,
Imbie culorile sterse cu cele umede,
in care verdele stapaneste-mprejurimile,
Pana-n locurile unde se-nfiripa bucati de stanca sparta,
iar roca vanata sclipeste-n apa ce parca va sa curga in nestire,
Desi se-mprastie printe ferigile de soi,ca rochia unei mirese,
impletita cu parul lung,tras in suvite,
unde cununa-i straluceste la fel ca amintirile...
Chiar sub deal,o darapanatura,ce parea abandonata
Amestecand un brun inchis,cu un teren accidental de mare anvergura,
impunator ca un stapan ocrotitor,dar totodata dur,prin forma sa ciudata;
Ferestrele,din bucati de lemn,pe jumatate putrezite,
parca striga dupa cioburile sparte,
Cazute,pe marginile lor,ca stelele dintr-un vis efemer
iar glasul ferm,in cateva clipe,trezind catre-o realitate,
Poate vrand se se reintregeasca peste foliile de plastic,murdare si ciupite,
Imitand sticla mata ce se-mbina candva,
cu chipurile triunghiulare de lemn proaspat lacuit…
©Th3Mirr0r
Fecha de publicación 02/11/2012 | Vistas: 2368