Ce-i prea mult - se strică…

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

În cartea vieții am tot scris,

încă de când eram vlăstar,

că nici un vis nu poate fi ucis,

cât stele sunt pe cerul înstelat.


Cât voi trăi pe acest pământ,

am să tot sper mereu - neîncetat,

ca nimic să nu-mi păteze cerul senin,

sau că de ape să-mi fie luat.


Am învățat de când eram mititel,

să fiu fericit în orișcare clipă,

chiar dacă casa nu-mi este un castel,

să nu fac din fericire - risipă.


Să nu știu niciodată de gustul amar,

de nici de ăla cu prea mult de “dulce”

căci toate au o limită și un hotar,

până în ziua când mi-or pune cruce.


__Original Message__

From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️

Sent: 25_o4_2o23 _ 19:oo EET

Fecha de publicación 25/04/2024 | Vistas: 623

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes