Ce-i prea mult - se strică…

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

În cartea vieții am tot scris,

încă de când eram vlăstar,

că nici un vis nu poate fi ucis,

cât stele sunt pe cerul înstelat.


Cât voi trăi pe acest pământ,

am să tot sper mereu - neîncetat,

ca nimic să nu-mi păteze cerul senin,

sau că de ape să-mi fie luat.


Am învățat de când eram mititel,

să fiu fericit în orișcare clipă,

chiar dacă casa nu-mi este un castel,

să nu fac din fericire - risipă.


Să nu știu niciodată de gustul amar,

de nici de ăla cu prea mult de “dulce”

căci toate au o limită și un hotar,

până în ziua când mi-or pune cruce.


__Original Message__

From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️

Sent: 25_o4_2o23 _ 19:oo EET

Data publicare: 25/04/2024 | Vizualizari: 571

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante