Cât ar fi de uman...

Publicata de: iuda in Suferinta

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Stau și privesc la limita răbdării,
de dimineața devreme până seara,
tot așteptând decizia rezolvării,
ca din spate să îmi scoată gheara.

Dar timpul treci chiar și fără roți,
fără ca să-i pese că mă chinuiesc,
în loc să mă bucur cu ai mei toți,
și altfel timpul să mi-l chibzuiesc.

Mai scriu un rând și-apoi mă opresc,
că din spate... îmi ia aerul gheara,
rezemat de zid vreau s-o nimicesc,
că doar ea acum mi-e „adversara”

Dar nu reușesc și degeaba mă zbat,
până când vine soluția salvatoare,
că oricât ași fi eu de matur bărbat,
în suflet la mine nu e sărbătoare.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 22.1o.2o23 _ 12:oo EET

Data publicare: 22/10/2023 | Vizualizari: 722

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante