Cât ar fi de uman...

Publicada por: iuda en Sufrimiento

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Stau și privesc la limita răbdării,
de dimineața devreme până seara,
tot așteptând decizia rezolvării,
ca din spate să îmi scoată gheara.

Dar timpul treci chiar și fără roți,
fără ca să-i pese că mă chinuiesc,
în loc să mă bucur cu ai mei toți,
și altfel timpul să mi-l chibzuiesc.

Mai scriu un rând și-apoi mă opresc,
că din spate... îmi ia aerul gheara,
rezemat de zid vreau s-o nimicesc,
că doar ea acum mi-e „adversara”

Dar nu reușesc și degeaba mă zbat,
până când vine soluția salvatoare,
că oricât ași fi eu de matur bărbat,
în suflet la mine nu e sărbătoare.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 22.1o.2o23 _ 12:oo EET

Fecha de publicación 22/10/2023 | Vistas: 989

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes