Responde con otra poesía Votar!
Până întâmplător a te cunoaște...
nu am știut ziua de ce e lumină,
când în a mea singurătate,
am întâlnit a ta privire.
De atunci de ochii tăi sunt mistuit,
și privirea nu pot să-mi ascund,
că pentru mine ai deveni un mit,
ce-l vede prima dată un păgân.
E curios că totuși ești femeie,
dar simt în mine un fel de frig,
și nu înțeleg și nici nu am idee,
de ce ajung în noapte să te strig.
De privirea ta mă simt înfășurat,
de câte ori ard ca pe rug,
probabil că sunt deja posedat,
de nu am putere să te ating.
Până întâmplător a te cunoaște...
nu am suferit de nici o boală,
dar am aflat că am patimi și păcate,
că te simt și în coloana vertebrală.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 11.o5.2o21 o6:oo EEST
Fecha de publicación 11/05/2021 | Vistas: 1679