Publicada por: iuda en Temporadas
Responde con otra poesía Votar!
Când mă trezesc de dimineață,
privesc pe geam direct în drum,
și îmi dispare orice grimasă…
după o noapte plină de zbucium.
Încă de când eram micuț copil,
vremea de iarnă îmi dădea fiori,
când mă chinuiam privind inutil,
prin geamul de gheață cu flori.
C-așa e iarna cu fulgii de nea,
ce se aștern încet până la poartă,
ascunzând sub ea toată mizeria,
care de oameni a fost aruncată.
Doar cu gândul mai călătoresc,
că îmbătrânesc pe zi ce trece,
iar prin geam tot mai greu privesc,
căci și sufletul îmi este rece.
___-Original Message-___
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 22 _ 11 _2o24 _ 11:oo EET
Fecha de publicación 22/11/2024 | Vistas: 150