Publicada por: carmelyta en Diversos
Responde con otra poesía Votar!
Când peste alte tărâmuri soarele abia apare,
La noi mai are puţin şi dispare,
Lăsând întunericul să pună stăpânire
Peste întreaga omenire.
O stea, pe cer s-a ivit
Şi încă o pată de lumină, ea a nimicit
Fermecându-mă pe mine
Cu farmecul său plin de sine.
Luceafărul, se numeşte el
Şi este prima stea care apare pe cer.
O dorinţă el îndeplineşte
Primului om, care prima dată îl zăreşte.
Astrul ceresc este atât de minunat,
Căci parcă de el sunt fermecat.
Atâtea forme create
La care eu, în fiecare seara iau parte.
Pe cer, sunt atâtea stele!
La care privesc cu o infinită plăcere!
Acele picături de lumină
Îmi oferă o privelişte sublima.
în fiecare stea mă regăsesc,
căci atunci îmi vine inspiraţia să mp gândesc
la toate probleme mele de o viaţă
care-mi înlătură din suflet orice pată de speranţă.
Când vine noaptea, afară ies
Când este întunericul mai dens
Să văd un adevărat paradis
Care întrece orice supraomenesc vis.
Fecha de publicación 31/08/2010 | Vistas: 3156