Publicada por: popa en Naturaleza
Responde con otra poesía Votar!
Privind ades in a trecutului pădure
Zăresc de mult apuse ramuri putrezite
Iar azi renasc mai noi vlăstare
Și muguri proaspeți din ape limpezite.
Uitate sunt acele vechi cărări
Și jocuri multe ce-nsoțeau copilăria,
Iar locul lor iau dese desfătări,
La umbra lor se naște nebunia...
Răsare din trecuturi marea lună
Ce mi-a dus pașii-n vechea poieniță,
Dar nu găsesc ca altădată drumul,
Nici nu zăresc la cruci vreo luminiță...
O toacă-mi mai sărut-a mea ureche
Și-un clopot lin tresare-n vene,
Privighetori stau la a vieții veșnicie veghe
Și-un ultim psalm se-nnalță in tăcere...
E-atât de-apăsătoare noaptea
Și-aceste amintiri ce-mi dau fiori,
Nu voi găsi nicicând cărarea
Pe care am umblat cândva de mii de ori...
Curând a nopții vrajă se destramă
Și diamante,și cristale,se sting in depărtare,
Iar ingerii la ursa mare se inhamă,
Și demoni sună goarna pentru soare...
Dispare-argintul ce nopții da mister,
Iar lumea toată-i de aramă,
Se-aprinde foc la inceput de cer,
Arde pădurea si amintirile le sfarmă...
Fecha de publicación 23/02/2009 | Vistas: 3083