Degeaba îmi trimiți priviri,
că mintea nu-mi mai fură,
acum mai scriu doar poezii,
cu tot ce-mi vine-n gură.
Odată... Da... m-ai fermecat,
de parcă respiram din pungă,
doar că în timp mi-ai demonstrat,
că goală ți-e partea stângă.
Azi sunt pribeag prin astă lume,
prin atâtea suflete omenești,
unde și TU... ești doar un nume,
și poeziile îmi citești.
Nu te urăsc și-mi caut drumul,
pe lângă umbra unui pom ca mine,
că din amintiri s-a ales scrumul,
și multe... chiar cu tine.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.o4.2o21 06:5o EEST
Data publicare: 17/04/2021 | Vizualizari: 1592