Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Demult... într-o noapte albastră,
cum stăteam în casă liniștit,
mi-a bătut timid în fereastră,
o fată cu părul negru... despletit.
Demult... în acel miez de iarnă,
când a apărut o așa splendoare,
mi-a pus pe suflet o povară...
că nu era o fată... oarecare.
Demult... căci azi nu mai plânge,
și din „nălucă” a devenit un OM,
minuni făcând din tot ce-atinge,
fără a cere de la nimeni ajutor.
Demult... acea „nălucă” frumoasă,
m-a făcut poet cu normă întreagă,
chiar dacă uneori pare neserioasă...
rari sunt cei ce pot să o înțeleagă.
___Original mesage___
From: Vrei Nu Vrei
17_o6_2o21 14:3o EEST
Fecha de publicación 17/06/2022 | Vistas: 1261