Publicada por: mada en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Eram candva pierduta in negura tacerii,
In visele din roua faurite,
Eram pe veci cazuta in fatza mantuirii
Departe de-al Tau nume Sfinte.
Plangeam s`ale mele lacrimi ma cuprindeau fierbinte,
Ardeau in mine Doamne,ma nimiceau pe veci,
Simteam in mine duhul trimis de-al meu Parinte
Pe cand ma scufundam in taine atat de reci.
Atunci in acele clipe mi-ai intins mana Ta
Mi-era si teama si rusine sa ma cuprind cu Ea,
Te-am strans usor Isuse si Tu m-ai privit bland,
Te port de atunci in suflet...in inima si`n gand...
Oricand ma-ntorc la Tine,oricand Tu ma primesti
Ce bland esti Doamne Sfinte...ce mult ne mai iubesti
Intoarce-te la Domnul chiar de ai patimi si poveri,
Intoarce-te la Domnul o viatza noua Lui sa-i ceri!
Isus ne e lumina si calauza vie pe pamant,
Isus e adevarul pasind cu noi catre mormant,
Isus e viatza noua ce-a oferit-o tuturor,
In viatza mediteaza bine...vei fi mereu UN CALATOR!
Fecha de publicación 27/01/2009 | Vistas: 3636 | 2 voturi
mimy
a comentat:
asta e cea mai tare pe care am citit-o!
katthy
a comentat:
daca atzi citit aceasta poezie ata de sufleteste ca mine inseamna c-atzi simtit si voi prezentza celui sfant alaturi !