După atâtea nopți de așeptare,
„acel ceva” a dispărut din mine,
și nu mai am nici acea stare,
de cânt vorbeam cu tine.
Multe amintiri deja se-nchid,
de câte ori mai scot un oftat,
că nu mai vreau să-mi fie frig,
de la un suflet care a plecat.
După atâția ani de așteptare,
mă sting ușor ..
Până întâmplător a te cunoaște...
nu am știut ziua de ce e lumină,
când în a mea singurătate,
am întâlnit a ta privire.
De atunci de ochii tăi sunt mistuit,
și privirea nu pot să-mi ascund,
că pentru mine ai deveni un mit,
ce-l vede prima dată un păgân.
E curios că totuși ești femeie,
d..
Unde e omul de altădată...?
ce-mi făcea din noapte zi,
că are poarta încuiată,
și nu știu pe unde o fi...
Unde e omul pe care seara...?
îl așteptam cu dor și drag,
de ardea singură țigara,
până-mi apărea în prag.
Unde e omul care o noapte...?
îmi povestea de peste zi,
cum le-a rezolvat..
Nu mai vorbim de multă vreme,
de parcă ceva s-a rupt în noi,
acel ceva... de la blesteme,
de-a nu mai fi amândoi.
Și uneori mi-e dor de tine,
și mă apuc să îți scriu rânduri,
cu tot ce m-ai simt prin mine,
printre multe alte gânduri.
Deja presimt în mine o teamă,
și nu aș vrea să crezi ..
Am o știre ce vă doboară:
_ azi e ziua tatălui _
e tipul ce se întoarce seara,
uneori de cap hai-hui.
E tipul ce poartă izmene,
când dă ziua la lopată,
și se crede Diogene,
când copii îi spun „tată”
Doar că nu știe „săracul”
ce se întâmplă peste zi,
când în casă „șef„ e altul,
care îi..
Mai cu bune... mai cu rele,
nici nu vezi cum anii trec,
alergând după toate cele,
pentru casă... fel de fel.
Mai cu soare... mai cu umbră,
anii trec într-o clipită,
și se duc ca o nălucă,
mai cu șpagă... mai cu muncă.
Mai cu muncă... mai cu stat,
sau cu alte priorități,
care rămân de r..
Ce mică e haina cuvintelor nespuse,
spunea de mult un filozof,
doar că uneori ar trebui traduse,
să le aflăm adevăratul lor scop.
Că dacă urechea le-ar putea auzi,
de câte ori se omit a fi spuse,
mai bine sufletului i-ar fi,
de cei ce le țin de noi ascunse.
Ne-am putea apăra de un sentim..
Suntem mulți..? poate puțini..?
nimeni nu poate să știe,
dar cu toți ne dorim,
că mai bine să ne fie.
Suntem mulți..? poate puțini..?
care în vitor mai credem,
de câte ori ne chinuim,
cum necazul să îl dregem.
Suntem mulți..? poate puțini..?
cei care gândiți ca mine,
până când îmbătrân..
Și am rămas cu atâta dor,
de plânge sufletul în mine,
iar uneori chiar simt că mor,
de la atâta dor de tine.
Și chiar nimic nu pot să fac,
să scap de tot focul din mine,
căruia nu-i pasă că eu ard,
de la atâta dor de tine.
Iar ochii tăi nu văd cât urlă,
săraca inimă din mine,
că e chin..
De-ar fi să mă mai nasc odată,
aș trăi tot ca la început,
până în clipa când au bătut în poartă,
unii... ce le-aș trage un șut în fund.
Sunt acei ce au mai multe chipuri,
în funcție de vreme și de ploi,
ca bruienele de pe câmpuri,
ce se atașează în funcție de nevoi.
De-ar fi să mă mai na..
Pagini: Prima pagina Inapoi 91 92 93 94 95 96 97 .. 662 Inainte Ultima pagina