un vis pe care-l am de mica
am incercat sa-l implinesc
rabdand,suferind in tacere.
azi oricat de mult mi-as dori
nu mai pot lupta...
vraja s-a sfarsit
mi de ganduri ma sufoca
si glasul ce-l aud si noaptea
nu-mi da pace si imi spune
nu nu esti decat o poveste
dintr-o carte veche de demult
... destul pentru astăzi
frumoasele mele gesturi
altădată vă lipeaţi urechea de arbori
până nu-mi mai vedeam capul de frunze
ascultându-mi porunca
scrie-ţi asta
data viitoare vom învăţa
despre semne pe puncte comune
despre lacrimă
iubire
şi ros..
... şi unde să aşterni poteca croitoare
până la zâmbetul privirii
ce-au ros în pietre
mâinile pe rând
curgerea lină a nopţii noastre către ziuă
cu puii ei frumoşi în aripi
ne vor urma luciri ce-năbuşim de-o viaţă
şi date de perete
în ..
... n-ajung trăirilor uimite silvane
prin flăcări desculţe trecând
dincolo de poarta cuvintelor
atâta timp cât nu slobozim
fiecărui pas - ramura înflorită a umbrei
fiecărui lucru - aşezarea nemarginii
fiecărui strigăt - criptograma involtă a lumii
şi tot aş..
...intră pe uşă trăgând siguranţa de drumuri
peste-nserarea din noi ce abia se deşteaptă
să te apleci
nu mă aplec
te-mpiedic
nici asta - fiecare fiecăruia suntem
clipe-nrobite de-naltele ierbi
recunoaşterii
dar cine eşti tu?
ecoul din gând ce ta..
Iartă-mă
Cuvintele sunt glasul tăcerii minții noastre
Fără de care nu am putea vorbi,
Cuvinte reci ce se-ascund sub mine
Cuvinte calde ce se-ascund sub tine
Sunt prea rău pentru tine
Prea nebun pentru mine,
Cuvinte reci ți-am spus odată
Nu se vor șterge niciodată.
Inima ta e-n-velișul..
... gânduri adăpostite în supraimpresiunea
în pluralităţile ochiului verde
pe ordinea de zi a trecutului
gânduri garate în al noulea cer
ridicând în picioare cuvintele
zid uriaş prăbuşit peste ieri
aplauze
trac
ecouri de răspunzătoare enigme
învălmăşite culori de is..
... febră de gânduri în despicătura dimineţilor
negură intraductibilă ca o frivolitate
şi tu
mulţimea lacrimei in difracţia urmelor
într-o baltă de lucruri
atât de rău
dispărut...
... se lasă înserările în ochi de aşezări
Luna îşi pleacă fruntea peste masă
reverberaţii de duioşii îşi murmură
cadoarea
şi parcă te-nfiori
de-aici începe să fredoneze marea
şi parcă n-ai fi treaz
şi n-ai mai ştii de tine
şi parcă tot zâmbeşti..
... în aşezarea unor altfel de arbori
zbaterea ochiului verde
ajunsă imagine
se retrage cu spatele
până cuvintele atât de sărate
prind grai de cremene
niciodată mai sigure
rezervările
astăzi
înşine urme...
Pagini: Prima pagina Inapoi 564 565 566 567 568 569 570 .. 662 Inainte Ultima pagina