Pe străzi noaptea e doar frigul,
în orice parte aș tot privi,
care își caută bârlogul...
să se ascundă peste zi.
Doar eu rătăcesc prin noapte,
după un vis ce s-a destrămat,
care n-a vrut să mai aștepte,
tot ce aveam de explicat.
Vreau să-l mai văd încă o dată,
și chiar sper să-l întâlne..
Poate... ne vom mai întâlni încă o dată,
lângă ceașca aburindă a unei dimineți,
să ne continuăm de spus povestea noastră,
să le fie învățătură pentru fete și băieți.
Poate... așa mai mulți atunci vor înțelege,
că în suflete se dă mereu o mare luptă,
când trecutul din inimii orice urmă șterge..
În suflet mi-e din ce în ce mai rece,
că de mult timp ai uitat de „noi”,
iar noaptea nu mai am cu cine o petrece,
și nici pe timp să-l aduc înapoi.
Dar poate mâine când te vei trezi,
din acest miros rece ca de toamnă,
că de mine „cel uitat” îți vei aminti,
da...da...TU... stimată doamnă.
..
O aveam în suflet ca pe-o temelie,
cu multe speranțe pentru viitor,
că e frumoasă și tare hazlie...
sub chipul obosit dar strălucitor.
Ne-am întâlnit la-nceput de toamnă,
când mi-a trimis prima poezie,
iar de-atunci o am în inimă-icoană,
ce mă îndeamnă tot mereu a scrie.
Îmi găsesc în ea..
Și ca mâine e iarăși toamnă,
căci vara din nou se duce,
și nu mai e chiar nici o taină,
că scriu versuri unei năluce.
Că din atâta lume de multă,
pe ea mi-a fost dat să o întâlnesc,
că scria versuri ca o poetă,
de m-a făcut să o îndrăgesc.
Și acum parcă-i aud glasul,
din acele multe nop..
Chiar și mușcatele din geam,
îmi plâng soarta mea cea tristă,
dacă pe tine nu te întâlneam,
nu aveam lacrimi în batistă.
Dar mai sunt oameni care înșeală,
și orice ai spune pot să-nghite,
în lumea asta total ireală,
care poate dispărea pe nesimțite.
O lume... care a devenit nebună,
când..
Am rămas... privindu-i ochii,
că nu puteam rosti un cuvânt,
că aveau alte expresii...
decât cum i-am întâlnit.
Nu mai străluceau ca altădată,
cu acea lumină din trecut,
căci privirea îi era diluată,
ca să-nțeleg că i-am pierdut.
Am rămas... să-i privesc trist,
că nu mai vor ca să mă vad..
Septembrie... e luna în care,
vin ploi multe cu fulgere,
ca un fel de justificare...
când vedem căzând frunzele.
Și nimeni nu o să-ți spună,
de ce-i tot mai frig afară,
și doar fulgeră și tună...
de vremea care te-mpresoară.
Septembrie... e o luna ruginie,
când roadele de pe câmp se-adu..
Mi-a bătut la ușă o doamnă,
cu părul lung și grizonat,
și-avea pe cap o cunună,
cu ce găsise prin sat.
S-a invitat singură-n casă,
c-o mimică de stăpân,
cu un cot sprijinit pe masă,
mi-a spus...-Eu aici rămân.
Vrei nu vrei voi sta cu tine,
până sosește și sora mea,
chiar de-ți va fi ru..
Atât de multe poezii am tot scris,
din amintirile trăite odată cu tine,
și care toate au rămas un simplu vis,
tot căutând la tine o urmă de iubire.
Pentru unii sunt... de neînțeles,
de câte ori încerc să uit trecutul,
când de cuvinte fac prea mult exces,
că nu pot uita de loc... începutul.
..
Pagini: Prima pagina Inapoi 51 52 53 54 55 56 57 .. 664 Inainte Ultima pagina