Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

Suferim de daltonism...

by iuda

Ne pare viața așa de tristă,
de la atâta ură și minciuni,
de ne mirăm cum de mai există,
pe-acest pământ și oameni buni.

Ne facem viața zilnic un calvar,
de pare ziua așa de-ntunecată,
când întâlim în cale un „adversar”
să vărsăm din noi răutatea toată.

Ne pare lumea așa de perfidă,
cân..

Oare unde ai plecat...?

by iuda

Privesc... la pozele cu tine,
ca să nu mor de dorul tău,
cât de cât să-mi vin în fire,
din starea ce o am de rău.

Privesc... de multe ori aiurea,
că nu am în față nici un viitor,
că mi-ai lăsat doar poza cu privirea,
ce-mi seacă sufletul de dor.

Privesc... cum visele se sting,
sau unele..

Ai plecat... și m-a durut...

by iuda

Au trecut prin nenumărate toamne,
în care am stat tot abătut,
de parcă toată lumea din jur doarme,
dacă niciodată nimeni nu m-a văzut.

Au trecut atâtea nopți de insomnie,
de mă feresc a m-ai spune cuiva,
să nu creadă că sunt în agonie,
când fața mea mi-ar observa.

Au trecut nenumărate to..

Visul meu...

by iuda

Pe străzi noaptea e doar frigul,
în orice parte aș tot privi,
care își caută bârlogul...
să se ascundă peste zi.

Doar eu rătăcesc prin noapte,
după un vis ce s-a destrămat,
care n-a vrut să mai aștepte,
tot ce aveam de explicat.

Vreau să-l mai văd încă o dată,
și chiar sper să-l întâlne..

Niciodată nu e prea târziu...

by iuda

Poate... ne vom mai întâlni încă o dată,
lângă ceașca aburindă a unei dimineți,
să ne continuăm de spus povestea noastră,
să le fie învățătură pentru fete și băieți.

Poate... așa mai mulți atunci vor înțelege,
că în suflete se dă mereu o mare luptă,
când trecutul din inimii orice urmă șterge..

Azi e ziua lui Maria...

by iuda

Ce neșansă... ce destin...
să nu am azi nici o Marie,
până diseară să merg serpentin,
de la atâta euforie.

Nu știu nici prin cartier,
pe cineva cu un așa nume,
să-i spun că e un giuvaier,
chiar de n-are deloc „forme”

Că „interesul poartă fesul”
când am chef să o fac „lată”
și nu mă aju..

Singură printre străini...

by iuda

De multe ori dorul te-apasă,
și n-are cine-ți da o mângâiere,
când ce dragi au rămas acasă,
la nimeni nu găsești înțelegere.

Te simți de lume total izolată,
când te gândești la ei mereu,
cum te-au condus până la poartă,
ca-n primul an de la liceu.

Doar că viața departe de casă,
îți lasă..

Îi ocolesc pe proști...

by iuda

Sunt norocos din cale-afară,
că am parte de multă fericire,
de pot dormi în fiecare seară,
cu chipul plin de fericire.

Nu am știut nicicând ce-i dorul,
că-i am pe toți pe lângă mine,
pentru că nimeni nu și-a luat zborul,
după „noroc” în țări străine.

Am fost și sunt un om de treabă,
dar..

Chinurile noastre...

by iuda

Chiar și mușcatele din geam,
îmi plâng soarta mea cea tristă,
dacă pe tine nu te întâlneam,
nu aveam lacrimi în batistă.

Dar mai sunt oameni care înșeală,
și orice ai spune pot să-nghite,
în lumea asta total ireală,
care poate dispărea pe nesimțite.

O lume... care a devenit nebună,
când..

Ochii pe care i-am iubit...

by iuda

Am rămas... privindu-i ochii,
că nu puteam rosti un cuvânt,
că aveau alte expresii...
decât cum i-am întâlnit.

Nu mai străluceau ca altădată,
cu acea lumină din trecut,
căci privirea îi era diluată,
ca să-nțeleg că i-am pierdut.

Am rămas... să-i privesc trist,
că nu mai vor ca să mă vad..

Pagini: Prima pagina Inapoi 49 50 51 52 53 54 55 .. 662 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante