Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

Monstrul cu faţă umană...

by iuda

Nu aș fi scris această poezie,
de nu întâlneam odată pe cineva,
pe care simplu aș putea-o descrie,
dar aș supăra pe toată lumea.

Dar o să încerc fără de rușine,
să vă explic cum pot câte ceva,
ce a reușit să facă din mine...
până am înțeles ce își dorea.

Că unii/le scot la mezat plăceri,..

Prea târziu...

by iuda

Doar visele-mi mai dau târcoale,
de când în jur e atâta tăcere,
că speranțele mi-au rămase goale,
și nu mai au cale de întoarcere.

Că tot ce nu am trăit pe îndelete,
când eram tânăr și în putere,
nu au cum din nou să se repete,
să le simt iar cu aceiași plăcere.

Au rămas undeva în timp s..

O lume complicată...

by iuda

Privesc la lume și mă gândesc,
că nu m-ai e cum era odată,
de stau pe loc și o privesc...
să găsesc o urmă de altădată.

Că niciodată nu aș fi crezut,
c-ar putea deveni atâta de stupidă,
de a fi goală fără de conținut...
dar pregătită oricând să ucidă.

Privesc la lume și îmi dau dreptate,..

Nu trăim de două ori...

by iuda

Ne punem durerile în rime,
ca tot mai bine să o ducem,
și toate sentimentele intime,
în fericire să le prefacem.

Privim în dreapta și în stânga,
pe la alții căutând amănunte,
ca tot mai mare să ne fie punga,
uitând de ale noastre sentimente.

Până în ziua când ne trezim privind,
cât de m..

Lucruri care nu se spun...

by iuda

S-a încruntat de ieri tot cerul,
dint-o dată fără de milă,
să anunțe că vine gerul,
peste lumea tot mai ostilă.

De parcă infernul e în noi,
de când am uitat de credință,
că în suflet suntem toți goi,
fără un pic de bunăvoință.

Toți și-ar pune în cap lauri,
chiar și cei care se îmbată,
..

Iar e iarnă... frig şi ger...

by iuda

Vine iarna cu ale ei troiene,
că e abia la început...
și nu am cărbuni sau lemne,
iar gazul costă prea mult.

Vine iarna cu norii pufoși,
de un alb ca de năframă...
și nu am nici măcar galoși,
s-ajung până la cârciumă.

Bine ar fi să vin la tine,
pe fotoliul de pe hol,
iar când soțul înt..

Vremuri noi...

by iuda

Totul se năruie într-o clipă,
dacă cu oamenii nu ții pasul,
de-ajungi să fii precum o cârpă,
cu care ei să-și șteargă nasul.

Oameni se comportă ca în junglă,
că pe cel căzut nu-l mai ridică,
și calcă peste el fără de milă,
că omenirea a devenit sălbatică.

E într-o continuă alergare,
ca ..

Multă lume... puțini oameni...

by iuda

Toți cei ce ne ies în cale,
ne dau vieții noastre avânt,
unii ca o bună binecuvântare,
alții lăsând sufletul frânt.

Chiar de un timp nu vom zâmbi,
în viață ne va prinde bine,
ca mai departe să putem deosebi,
pe cine merită aproape a ține.

Că puțini sunt cei ce apreciază,
când te zbați s..

Viața nu e un paradis...

by iuda

Pe pământ vom întâlni și noi...
pe unii care pașii să ni-i îndrume,
dar și pe alții cu chip de strigoi,
care sufletul ar vrea să ne consume.

Vom întâlni mulți oameni care...
ne va umple inima de-atâta bucurie,
dar și pe alții ca pe-o provocare,
că ne vor crede a lor jucărie.

Pe pământ câ..

Mirajul unei clipe...

by iuda

Privește cu ochii deschiși bine,
când vrei pradă să te lași viselor,
că tot ce e ușor și poți obține,
vor fi și sursa problemelor.

Că visele vor dispare dintr-o dată,
când ți le faci rapid cu un „intrus”
ce îl credeai curat și fără de pată,
dar era exact... pe sensul opus.

Privește bine ..

Pagini: Prima pagina Inapoi 43 44 45 46 47 48 49 .. 662 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante