Ar fi mai bine... să mă retrag,
să fac loc la noua generație,
să-mi iau toiagul de moșneag,
ca pe o ultimă creație.
Ar fi mai bine... pentru mine,
să fac zilnic mai multă mișcare,
chiar ca cei tineri... pe patine,
până vin seara la culcare.
Ar fi mai bine... să uit de rimă,
că tot căutâ..
Te trezești cu unul în viața ta,
care nu te lasă deloc în pace,
și de multe ori chiar nu ai vrea,
când simți ce vorbe are lipicioase.
Îl simți cum în suflet îți pătrunde,
cu acele povești de om pierdut,
și nimic nu te m-ai surprinde...
că și pe tine odată te-a durut.
Doar că uneori viața..
De câte ori iar noaptea vine,
pe patul meu m-așez plangand,
cu perna în brațe și o strang,
ca și cum ai fi cu mine...
Cum trece noapte nu îți spun,
că n-ai înțelege chinul meu,
căt fără tine mi-e de greu,
și tristeți nu pot să mă opun.
Cu toate astea încă aș vrea,
să te mai văd o dată z..
Omul e într-o nesfârşită căutare,
de vise, speranțe și împliniri,
de când se naște și până moare,
pentru bani, mașini și clădiri.
Tot ce vede în jur îl ispitește,
și se luptă pentru a avea și el,
și nu se lasă până nu reușește.
de-aș face din dorințe un țel.
Omul e o ființă plină de invi..
M-ai vin un rând de sărbători,
și m-ai schimbați suntem la față,
c-așa e timpul... el trece-n zbor,
prin viața asta tare încurcată.
Că parcă ieri am trăit copilăria,
și repetam o sorcovă pentru Crăciun,
iar azi a crescut prea mare bălăria,
pe mormântul bunicilor ce nu m-ai sunt.
Pe la e..
Nu ne-am născut copii de „bani de-a gata”
când eram mici... pe jos mergeam la școală,
și salutam pe oricine ridicându-ne șapca...
de aia noi avem și azi „coloană verticală”
Suntem din generația ce a purtat cravată,
la uniformă și cu ghiozdane din cartoane,
nu ca voi... cu o ținută atât de va..
Iar în nămeți se adună...
fulg cu fulg căzuti din cer,
la oraș... și-n orice comună,
aducând și-un pic de ger.
Chiar și vântul șuieră...
printre atâti fulgii de zăpadă,
iar lumea de frig suferă,
când afară e iarăși iarnă.
Alb e pământul peste tot...
și la geam chiar flori a pus,
iar oa..
De ce omul vrea de toate,
m-ai mult decât poate duce,
că lucrurile nu pot fi luate,
când rudele lângă sicriu vor plânge.
De ce omul atât se zbate,
că mi se pare chiar nefiresc,
că de multe ori face păcate,
pentru a avea ce își doresc.
De ce omul în a lui viața,
nu gândește că totul e ef..
Secundele ce se tot scurg,
din acea clepsidră blestemată,
ce mă face tot m-ai bătrân...
să uit ce am trăit odată.
Nu pot cu timpul să mă lupt,
că-mi lasă pe chip multe cute,
și trebuie să le accept...
după atâtea nopți pierdute.
Nu îmi doream deloc să stau,
de nu erau în lume atâtea isp..
Ochii ce îi iubeam odată...
când cu inima mea s-au jucat,
nu o să-i m-ai văd niciodată,
că m-au sedus... și au plecat.
Au fost doar o clipă pentru mine,
cel mai minunat cadou de Crăciun,
ca un elixir ce îmi făcea bine,
la care nu puteam să mă opun.
Că privirea lor mi-a dat speranță,
și ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 41 42 43 44 45 46 47 .. 662 Inainte Ultima pagina