Încă pot să mă aline...
Gânduri ce mă răscolesc,
Când totul e rupt în mine,
La fericire tot visez...
Încă pot și nu cedez...
Când în jur e doar durere,
Vinovat tot nu pledez,
Să fac altuia plăcere...
Încă pot să plâng de dor,
După anii ce-au trecut,
Chiar dacă nu mi-e ușor,
Nu uit tot..
Am fost o floare pe pamât...
Cu bobi de roua sclipitori,
Ce se uscau bătuți de vânt,
Sau de ochi tăi fermecatori.
Dar dacă ochii nu sunt clari,
Și florile se ofilesc,
Căci dragostea nu are legi,
De nu spui sincer „te iubesc”
Iubirea nu e un cuvânt...
Să o folosești când ai de câștigat,
..
Ești prin mintea mea... frumoasă doamnă,
Îmbrăcată cu același roz legământ,
Și de-atunci în fiecare toamnă,
Îmi amintesc cum ai jurat strâmb.
Când îmi cereai să nu te dau uitării,
Uite că eu stau mereu în umbra ta,
Neliniștit ca valul alb al mării,
Mai scriu un vers în lipsa ta.
Tu ești ..
Hai spune... unde ai plecat..?
De simt în urmă doar parfumul,
Și multe amintiri ce mi-ai lăsat,
Împrăștiate pe tot drumul.
Hai spune... unde ai fugit..?
Și n-ai vrut să stai cu mine,
Căci tare bine m-am simțit,
Alăturea de tine.
Hai spune... cu ce am greșit,
De ai fugit pe căi străine,
..
Sufletul tot greu-l duce,
Și nu plânge că nu poate,
Căci inima îl conduce,
Și-l împinge de la spate.
Chiar dacă el se stinge,
De atâtea câte îl doare,
Chiar dacă el nu plânge,
Nu mai e precum un soare.
Pentru a nu știu câta oară,
E tot trist noapte de noapte,
De cum simte că e seară,
..
Gândul la noi nu te mai poartă,
În tine tot s-a destrâmat...
Și n-o să te iert niciodată,
Că te-ai făcut... că m-ai uitat.
În tine nu poate muri... iubirea,
Atâta timp cât nici n-o ai,
Când doar mimezi nefericirea,
Și râzi în hohot când o dai.
Te-ai dus lăsând în urma ta,
Un iad în flăc..
Omul face... ce face...
Pleacă și iar se întoarce,
După ce se rătăcește,
Tot cu ură se hrănește,
Omul face... apoi strică,
După ce golește-o sticlă,
Nu-i pasă nici de nevoi,
Dacă stă lângă butoi.
Omul face... apoi zace,
După ce criță se face,
Nu-i pasă dacă nevasta,
Nu l-a luat doar p..
Am scris aici povestea mea,
O „Amintire pentru tine”
Să o citească cine o vrea,
Cu gânduri pure de la mine.
Am fost si prinț si cerșetor,
Și-am pribegit prea mult,
Poate și-un pic risipitor,
Cu viața și al ei tumult.
Si de-am putut... nu am mintit,
Când am iubit ce mi-a plăcut,
Cu uni..
Și câte nu am putea face,
Cu-atâtea vise strânse-n doi,
Dacă uneori nu ne-am preface,
Că ne pasă de cei de lângă noi.
Căci timpul trece nu stă-n loc,
Chiar dacă secunda nu geme,
Atunci când oamenii iau foc,
Că nu s-au trezit „la vreme”
Așa se face că adesea plâng...
Când ani trec petală..
Pierdute sunt visele mele...
Undeva-n pământ îngropate,
De nu mă mai gândesc la ele,
Cât timp sunt de mult moarte.
Cu amintiri captive-n colivie...
Că așa mi-a fost scrisă soarta,
Pe o coală mototolită de hârtie,
Iar fericirea să-mi închidă poartă.
În această lume zbuciumată...
De teamă..
Pagini: Prima pagina Inapoi 243 244 245 246 247 248 249 .. 664 Inainte Ultima pagina