O lume plină de călăi..!
Prin lumea plină de ispite,
nu ne dăm seama ce iubim,
pe-acele suflete ce merită iubite,
sau pe cele pe care să le urâm.
C-așa e viața blestemată,
ne pune mereu la-ncercare,
să găsim pe omul care niciodată,
nu v-a pleca când știe că te are.
La fel ca tine plin..
Prin gândurile mele multe,
nu am sperat că o să vină,
o zi în care tu cu mine,
să fii ca soarele-n furtună.
Și să ne pierdem fără rost,
din toate visele ce le-am avut,
și-atâtea amintiri ce-au fost.
din clipa când ne-am cunoscut.
Când tu aveai sufletul trist,
și inima ca pe-un decor...
..
Am crezut în fine vise..!
ca și cele din povești,
din acele nopți încinse,
când spuneai cât mă iubești.
Și te păstram adânc în suflet,
ca nu cumva să te rănesc..!
că-mi erai în inimă un cântec,
pe care tot să-l fredonez.
Dar n-am știut câtă corvoadă,
îmi pot face cuvintele tale,
spuse ..
Am dat la lume de toate,
de am avut... de n-am avut,
de liniște să am și parte,
dar au luat și m-au urât.
Au luat o parte din mine,
în bucăți să mă desfacă,
că am fost prea calm din fire,
de-am suportat a lor otravă.
Și azi încă port în mine,
urmele ce mi-au lăsat,
însă sper ca Domnul ..
Mai am în gând o amintire,
de când zburam spre ireal,
ce îmi vorbea despre iubire,
și o oferea doar parțial.
Mai am în gând o amintire,
din anii mei de tinerețe,
și n-are cine să o admire,
de câte ori cad în tristețe.
Mai am în gând o amintire,
cu șoapte simple de amor,
ce-au devenit d..
Am pe buze un gust amar,
și în inimă suspine,
chiar și-o lacrimă de jar,
la cât am plâns pentru tine.
De când în a ta tăcere,
am simțit sărutul morții,
când mi-ai picurat cu fiere,
toată bucuria vieții.
N-am știut că-mi ești ispită,
și azi amar m-ai regret,
când prin noaptea adormită,
..
Nu te văd și nu te simt,
ești baladă... ești un vis,
ce a lăsat în urmă frig,
cum în cărți ades s-a scris.
Sunt ca toamna un cocor,
ce de cârd s-a rătăcit,
să plece cu ei în zbor,
spre ținutul încălzit.
Singur să privesc în zare,
ce cale am de urmat,
când din trup îmi cad petale,
și d..
Ai uitat să îmi mai dai mâna,
când n-aveam nici o putere,
și mi-ai luat chiar și lumina,
să mă chinui multă vreme.
Mai bine-mi dădeai un brânci,
decât să fi dispărut..!
și mă terminai atunci,
decât să știu că nu m-ai vrut.
Numai vântu-mi mai adie,
ochii... care mult au plâns,
iar mâna ..
E plăcut să pot a scrie,
tot ce-n inimă mă doare,
chiar pe un colț de hârtie,
îmi încape o scrisoare..!
De când cineva aparte,
a intrat la mine-n sânge,
când dorea să scrie o carte,
să uite de dor a plânge.
Dar mă bucur că azi râde,
și-a uitat de-acel trecut,
chiar îmi place cum surâde..
De lume ai vrut să fii iubită,
când tu de ea prea mult ai râs,
acum de ea... tu ești lovită,
de nu mai ai nici un surâs.
Ai vrut să știi ce-i fericirea,
dar să nu o da-i niciodată,
că ți-e întunecată și privirea,
și poarta inimii ferecată.
Degeaba aștepți că n-o să vină,
de ai și lacăt..
Pagini: Prima pagina Inapoi 220 221 222 223 224 225 226 .. 664 Inainte Ultima pagina