La București e mare fiță,
doar în poziția căpriță,
nu ca cele din Făgăraș,
ce le place cu fluturaș.
Mai rău e la Timișoara,
vor deasupra toată seara,
nu ca cele din Aluniș,
ce o sug doar pe furiș.
Că cele de prin Ardeal,
le place misionar,
nu ca cele din Dorohoi,
de se poate și cu doi..
Din "tu şi eu" s-a ales praful,
de câte ori mă tot uitai,
eu fiind gunoiul... tu fărașul,
ce tot afară mă dădeai...
Acum nu sunt decât un mit,
un fel de salvator de navă,
după ce munca și-a sfârșit,
l-ai dat pe ușă-afară...
Am fost un fel de călăuză,
când te simțeai atunci pierdută,
pr..
De câte ori... îmi văd trecutul,
printre gene noaptea strecurat,
din somn mă tezesc ca năucul,
când știu că nu poate fi modificat.
De câte ori... visez trecutele ispite,
care astăzi sunt toate în vacanță,
chiar dacă sunt buchete vestejite,
mai au și ele în suflet o speranță.
De câte ori...
Mă așteptam...
să-mi spui că n-ai uitat,
că am fost omul,
ce a stat lângă tine,
când alții...
rău te-au blestemat,
să fiarbă,
sângele prin tine.
Mă așteptam...
să înțelegi odată,
că nu e bine,
să faci ce-au făcut ei,
când multe dureri,
te măcinau pe tine,
și te învățau,
să fugi de l..
Unde e... cea de-atunci..!
când îi declaram iubirea,
de-mi venea să fac și cruci,
că n-am să știu ce-i despărțirea.
Unde e... cea de ieri..!
să-i mai spun ce tare doare,
după atât de multe primăveri,
în care am fost făr' de picioare.
Unde e... și ce mai face..!
căci pentru mine ar conta..
O clipă... doar mi te-am văzut,
cu ochii calzi și blânzi și mici,
de am rămas aproape mut,
ca un rănit cu cicatrici.
O clipă... doar te-am ascultat,
și-aveam așa de multe ați spune,
din ziua când m-ai alungat,
să-ți faci un rost prin astă lume.
O clipă... doar mi-ai dăruit,
și am ales s..
În altă viață viitoare...
dacă mă vezi din întâmplare,
ai avea vreo trăsărire..?
sau m-ai privi nepăsătore..?
Mi-ai înțelege atunci durerea,
dacă o clipă ai zăbovi..?
cum de am avut puterea,
de tine uitat să nu pot fi..?
Oare privirea-ți ta senină,
ar trece pe deasupra mea,
ca și o raz..
Fie noaptea cât de neagră,
și tu chiar de mă vrăjești,
stau cu tine să-mi treacă,
de cât dor mă chinuești...
Tu-mi faci inima să bată,
cum de mult n-a mai bătut,
și-mi era chiar speriată,
că odată o să te uit...
Nici nu am simțit vreodată,
c-o să-mi fii pe veci blestem.
chiar de lângă ..
Ochii mei sunt mărturie,
de câte ori obosesc,
și nu pot scrie pe hârtie,
tot ce zilnic pătimesc.
De câte ori pe câte-un umăr,
plângeam parcă la pereți,
de n-am degete să număr,
poate-așa mă lecuiesc.
Pentru o simplă îmbrățișare,
o vorbă sau un cuvânt,
am simțit cât de rău doare,
să fi..
Alergând ca un milog,
ca să scap de un mic „dor”
am ajuns să fiu olog,
căci mă doare un picior.
De supărare și necaz,
și piciorul ce mă doare,
o să-mi iau un mic răgaz,
în curte să stau la soare.
Și cât e ziua de mare,
o să stau cu burta-n sus,
să văd „dorul” de mai are,
alte argument..
Pagini: Prima pagina Inapoi 213 214 215 216 217 218 219 .. 662 Inainte Ultima pagina