Din când în când așa retras,
M-ai scriu pe-aici câte o baladă,
Precum un câine de pripas,
Pe care nimeni nu vrea să-l vadă.
Și nimeni nu se uită-n ochii mei,
Iar asta-mi pare mare păcat...!
Căci prieteni am avut vreo trei,
Dar viață ușor i-a schimbat...!
Și lângă sufletu-mi sihast..
Și credeam că totul e simplu,
Că nu se joacă la multiplu...
Dar a fost ceva triplu,
în care am pierdut timpul.
Și de atât amar de vreme...!
Din micuțele-mi amintiri,
Mă chinui să scriu poeme,
Cu iz mic de neîmpliniri...
Nu sunt înger și nici duh...!
Când vă scriu pe aici de toate,
Din multe ce pot să duc,
şi mai tot ce nu se mai poate.
Și nu pot să n-am respect,
Pentru cei ce mi-au dat..
Și mi-am spus acum doi ani,
Că tre’ să plec la 16 ani..
Era octombrie pe sfârșit
..și totul părea răvășit.
Chiar dacă viața cerne timpul,
n-aș vrea deloc să mă complic,
să îmi doresc să fiu doar primul,
fără de zâmbet și mâhnit...!
Căci vremurile-au timpul lor,
de a crea o lume nouă,
cu multă ură sau cu dor,
de-a crede că am trăit... două.
Cu femei iubite adesea întâmplător,
când frigul mă a..
Când toate îți mergeau pe dos,
Ți-am pus sufletul la picioare,
Să te simți din nou un om frumos,
Și lângă mine să ai valoare...!
Când mă rugam să-ți fie bine,
S-ajungi și tu un om cu faimă,
Nu te gândeai deloc la mine,
Și sufeream mai mult în taină.
Iar când am aflat că ai două fețe,
..
Să nu te mint...! să nu mă minţi...!
De vrei ceva să se-nfiripe...!
Căci n-o să poți să-ți faci dorinți,
Din zile fripte...!
Când ai o șansă nu o rata,
De-a spune-un simplu "te iubesc"
Că poate asta e șansă ta,
Pe-acest tărâm lumesc...!
Nu costă prea mult un surâs,
Când ai noroc..
Vai, vai, vai... dragă domniţă,
Când te văd eu în rochiță,
Mă destram în ofuri grele...
Când te văd și cu mărgele.
Și bine-ar fi dragă domniță,
Să te văd fără rochiță,
Că nu pot scăpa de-un gând,
"Mărgele pân' unde-ajung"..?
Vai, vai, vai, dragă domniţă,
Fascinat de-a ta rochiță,..
De am greşit...
_____cum îmi spun unii..!
Bate vânt primăvăratec,
printre a lumii slăbiciuni,
ca sufletu-mi pe jăratec...!
să nu mai simtă furtuni.
Cei ce-au plecat prin lume,
nu știu de vor mai veni,
căci au lăsat în urmă urme,
doar pe scoarța inimi...!
Și nu spun că nu contează,
..
Cine mi-a văzut anii mei...?
că nu știu pe unde i-am pierdut,
când din viață săreau scântei,
de-atâtea ori prin așternut.
Căci s-au dus ca o nălucă,
și s-au rătăcit prin lume,
iar acum îmi dau de furcă,
și mă doare un loc anume.
Cine mi-a văzut anii mei...?
c-acest gând chiar mă-nspăimâ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 173 174 175 176 177 178 179 .. 662 Inainte Ultima pagina