Mi-e dor... de tot ce odată a fost,
dar regretele sunt prea târzii,
când în alt suflet aveam adăpost,
iar acele vremi... nu vor mai fi...!
Mi-e dor... și dorul ăsta doare,
dar asta când eram mic nu știam,
căci viața asta e iute... trecătoare,
și că ce nu trăiesc... deja pierdeam.
Mi-e do..
Mi-ai dăruit... atâtea clipe bune,
de parcă eram frate cu tine,
ce ca amintire toate vor rămâne,
chiar dacă odată... vei uita de mine.
Și dacă cumva am să te pierd pe tine,
c-așa e viața... prea plină de „păcate”
sunt sigur că o să-ți amintești de mine,
de câte ori mă vei visa în noapte.
..
Chiar dacă sunt un pic timid,
eu te-am simțit suflet pereche,
și m-ai făcut să îți deschid...!
inima-mi de modă veche.
Și-n acel prim prag de seară,
ai întins mâna-nspre mine,
dar nu știai cât mă-nfioară,
să fiu alăturea de tine...!
De-atunci ne leagă poezia,
și dragostea ce nu s-a stin..
Iubirea mea n-avea pereche,
cât timp o muză m-a iubit,
și îmi spunea șoptit la ureche,
„mă bucur că ne-am regăsit”
Dar azi... e doar prin amintiri,
și o păstrez și-aici va sta,
c-au fost odată atâtea bucurii,
pe care nu le pot uita.
Şi chiar de va veni o vreme,
ce n-a putut viața să dre..
Dacă te uit... adu-mi aminte...!
să mai pășim pe-același drum,
când căutam ca prin cuvinte,
să fiu și să devin mai bun...!
Dacă mă uiți... va veni o vreme,
să-ți amintesc cât te iubeam,
și noaptea ne scriam poeme,
iar ploaia ne bătea la geam...!
Dacă te uit... te rog presară...!
câteva ..
Visul meu din acea seară,
îmi zâmbește nestingherit,
că am scăpat de grea povară,
de a fi... „îndrăgostit”
Prea rușinat de așa fapte,
am să oftez în rime neîncetat,
de cât să sufăr peste noapte,
iar ziua obosit și nemâncat.
Eram îndrăgostit fără scăpare,
„nebun” după acel chip frumos,
..
De multe ori regret că mi-am lăsat,
prea mulți dușmani în fața porții,
ce au făcut din asfalt... praf,
de câte ori s-au furișat ca hoții.
C-așa e omenirea... plină de cutume,
mocnesc în ei în lumea lor cea oarbă,
cu „vorbe” și blesteme mult prea dure,
ca sângele în trupu-mi să îmi fiarbă.
..
Plange... printre ramuri luna,
ca și mine-n nopți pustii,
Te-ai dus pe totdeauna...
Și nu m-aștept ca-i să mai vii.
Plange... vântul peste ape,
Cand mie mi-e tare greu,
Că-mi erai ca și un frate,
Dar te-ai dus cu visul eu.
Plange... inima și suspină,
Că tu ai uitat de toate,
Plâng și f..
Și am închis... o poartă veche,
să vindec tot ce-mi face rău,
unde prin amintiri erau regrete,
ce îmi secau sufletul meu...!
Și am închis... banala poartă,
să mă întorc de unde am venit,
căci nu știam ce mă așteaptă,
când prima dată a scârțâit...!
Și am închis... tot ce-am avut,
doi och..
Îndiferența... m-a vindecat pe mine,
să nu mai știu ce-i aia suferință,
și că ar fi cu mult mai bine...!
să nu-mi mai pun nici o dorință.
Decât să am din lacrimi bucurie,
la „ceva”... ce nu aș putea avea,
m-am hotărât de azi mai mult a scrie,
mai multe despre simplitatea mea.
Căci despre..
Pagini: Prima pagina Inapoi 166 167 168 169 170 171 172 .. 662 Inainte Ultima pagina