Și inspirat de-ale tale versuri,
mi-ai dat putere și avânt,
să scriu în mii de înțelesuri,
despre ochii tăi când i-am văzut.
Mi-ai dat putere prin cuvânt,
de câte ori mi se face dor,
căci îmi apari ades în gând
și asta crede-mă... nu-i chiar ușor.
Ai fost acel sufletul ce l-am visat,
ce..
Câtă tristețe și ce pustiu,
și cât de bine ar trebui să fie,
dar unii când ating tot ce e viu,
dispare în zare... orice bucurie.
Căci unii întrec orice măsură,
când la ei cuvintele-s cuțite,
căci orișice le-ar iesi din gură,
nu sunt decât vorbe răstălmăcite.
Cu așa oameni prefer să nu vo..
Să nu mă uiți... e tot ce știu,
căci fără tine n-aș fi fost poet,
chiar dacă-n viitor nu pot să-ți fiu,
decât un trecător zâmbind discret.
Să nu mă uiți... când te mai superi,
căci ochii tăi frumoși și mari,
n-ai cum să-i ascunzi sau să-i acoperi,
când vei citi... ca să tresari.
Nu știu ..
De ce ești tristă „fericire”..?
chiar ai uitat câți te-au iubit...!
căci pentru mulți ai fost trăire,
iar azi ai chipul răvășit.
De ce ți-e teamă „fericire”...?
căci astăzi nu mai ești săracă,
și nu-nțeleg ce te reține,
să spui la toți că ești bogată.
De ce ai lacrimi „fericire”...?
pe ..
Așa de dragă mi-ai fost dintr-odată,
de până și în somn stăpână-mi erai,
și așteptam ca noaptea repede să treacă,
ca din nou cu mine... de vorbă să stai.
Și uite așa a început a noastră poveste,
de am ajuns să shimbăm prietenia în iubire,
ce doar prin cărți uneori se găsește,
cum am ajuns s..
Îmi plac aducerile-aminte,
din cele ce-am trăit în tinerețe,
când lângă alte buze timide,
ne dădeam pe-ascuns binețe.
Dar azi parcă mi-ar fi teamă,
să mai am așa trăiri,
când revăd de pe sub geană,
acele nevinovate amintiri.
Eram la vârsta când visam,
să am zile cât mai minunate,
dar ..
Am crezut... că lumea e vie,
și-am luat asta drept o joacă,
dar nu-i decât o maladie,
și aștept ca să îmi treacă.
Am crezut... că lumea iartă,
când inima-mi îmi este tristă,
dar ea știe doar de ceartă,
și de lacrimi în batistă.
Am crezut... în lume o vreme,
că e caldă și fără de păcat,
..
Pe unde treci rămâne o urmă,
ca amintiri ce nu se spun,
și una câte una se adună,
așa cum sunt...așa rămân...!
Și chiar de uiți... tot le mai simți,
ca pe o virgulă uitată la un cuvânt,
când nopțile ți-au fost ferbinți,
ca dintr-o dată... să pui punct.
De-aceea îmi plac nebunii care,
nu..
Nu vreau... ca inima-mi să poarte,
un suflet gol sau chiar inert,
nu vreau s-aud nimic în noapte,
decât bătăile din piept...!
Nu vreau... să fiu ce nu pretind,
decât să scriu despre iubire,
pentru acei care iubind...!
se simt cu mine-n armonie.
Nu vreau... să fiu nici mângâiere,
pentru ..
Aș mai putea spune _te iubesc_
doar că labirintul e mult prea mare,
de oameni care... doar păcălesc...
iar pe cel bun... cum l-aș ști oare...!?
Am văzut prea mulți ce au pocit iubirea,
ce n-au știut ce e și nici nu-ntreabă,
lăsând să curgă-n vale fericirea...
adorând o inimă... precum ghilo..
Pagini: Prima pagina Inapoi 165 166 167 168 169 170 171 .. 662 Inainte Ultima pagina