Ajută-mi Doamne inima şi gândul,
și în oameni să pui puterea ta,
de-a nu mai chinui pe alții cu cuvântul,
atâta timp cât TU... îi vei vindeca.
Căci sunt atâtea suflete sărmane,
pe care ai uitat să-i mai iubești,
de câte ori prin suflet îi m-ai doare,
iar TU cu greu... de ei îți amintești.
..
„Persoana” cu care de mult... odată,
întâmplător ne-am întâlnit,
părea un „om” cu inima curată,
și că va rămâne așa la infinit...!
De parcă m-am trezit la viață deodată,
și am uitat de toate câte m-au durut,
așa „era” de minunată și frumoasă,
ca toate lucrurile de la început...!
Păcat că..
De ce iubești fără motiv,
pe altele atâta de ciudate,
că nu poți fi atâta de naiv,
să crezi că toate sunt neajutorate.
La ce-ți este de folos...?
ca mereu să mă tot sperii,
întorcându-mă pe dos,
prin viața plină de mizerii.
Suflete... suflet al meu...!
tu ești mic da-mi ești de toate,
..
Sufletul chiar poate,
să fie perfect...
dacă peste noapte,
ar rămâne tot corect.
Doar că sunt ispite,
goale în natură...
ce par ca vrăjite,
când le-atingi o mână.
Și-atunci prin păcate,
sufletul va trece...
cu ispitele-nsetate,
toată noaptea va petrece.
Și îl prinde răsăritul,
cel..
Stau şi tac... mă uit şi sper...
la ce am și ce nu am,
de câte ori privesc spre cer,
și la fata ce o iubeam.
Și iar urlu... și iar râd...
când pe chip mi-apar grimase,
și-mi simt sufletul plăpând,
cum mă seacă până-n oase.
La ce am... la ce nu am...
pare greu dar nu mai e,
ca doar eu z..
De câte ori privesc în sus,
spre cerul fermecat,
de-atâtea ori m-apuc să plâng,
cât plânsul n-a secat...!
Și noaptea când mai stau stingher,
în vers îmi plâng durerea mea,
c-o lacrimă ce tremură prea tare,
ca tristețea cu ea... să o ia...!
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
22/0..
Mă m-ai citește... dacă poți,
când scriu câte ceva trist,
dar să știi că n-am fost hoț,
pentru tot ce ai simțit.
Mă condamnă... dacă vrei,
oricum nu-mi pasă de loc,
ce mi-ai dat nu poți să-mi iei,
c-am pus la trecut un dop.
Mă blesteamă... când ești tristă,
chiar dacă nu-mi ceri nimica,..
Și s-a dus tot ce-am avut,
cum se-ntâmplă din păcate,
acel om ce mi-a plăcut,
și-acele clipe minunate.
Și-am devenit o poveste tristă,
din acea dragoste imensă,
ce doar prin cărți o mai vezi scrisă,
Și a plecat fără un picuț de milă,
cu-acele poezii ce n-au fost scrise,
dar cum o știu c..
Și păreai... păreai perfectă,
dar bine că recunoști...!
că te dădeam la gazetă,
la rubrica... cu „mincinoși”
Nu-i uşor... nici imposibil,
pentru cei ce te ascultă,
doar cu mine e ireversibil,
că-ntre noi va fi o luptă.
Însă vezi...? Avem pastile,
și nu-i totul chiar pierdut,
păcat doar..
Povestește-mi... despre iubire,
și alină-mă... să simt,
căci și cerul plânge după tine,
scuturând norii pic cu pic.
Povestește-mi... despre iubire,
în lumea asta mult prea rece,
să-mi găsesc și eu menire,
când timpul ireversibil trece.
Povestește-mi... despre iubire,
când sufletul mi-e ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 165 166 167 168 169 170 171 .. 664 Inainte Ultima pagina