Poate ne vom întâlni cândva,
După o atât de lungă așteptare,
Și-atunci cu drag îți voi spunea,
Că marea... nui atât de mare...!
Apoi îngemănaţi ca doi siamezi,
Eu poezie scrisă... Tu romanță,
Să uităm de ultimile zăpezi...
Și să intrăm în casă...!
Din dragoste să ne împleti un gând
Şi-n..
Mai bine... nu mă năşteam,
Sau aveam zile puține,
Și nu te mai cunoșteam,
Să am atâta chin în mine.
Mai bine... mă nășteam orb,
Să nu știu ce e frumos,
Iar noaptea să pot să dorm,
Fără să fiu curios.
Mai bine... m-ai fi respins,
C-ar fi fost cu mult mai bine,
Decât să mă simt învins,
..
De mult rău mi s-a scârbit,
Și mai vreau și-un pic de soare,
Nu de la oameni pe care i-am iubit,
Că ei au fost un val de mare.
Nu... nu mai vreau ceaţă şi ploi,
Ci doar să râd de bucurie,
Când la ei vor fi ninsori,
Cum mi le dădeau ei mie.
Vreau soare mult și iarbă verde,
Și stele ce să..
Și uite toamna iarăși vine,
Tot cu brumă peste noi,
Și ne-oferă în loc de bine,
Zile reci și multe ploi...!
Și de-aceea încep să scriu,
Despre frigul de afară,
Căci despre altceva nu știu,
De când ai plecat din țară...!
Și aștept... Nu știu ce-aștept...!
Tot vărsând lacrimile-amare,
Și..
Când o să pleci...! Să-mi iei furtuna,
Și-acele nopți cu lacrimi reci,
Să fiu doar eu... Poate și luna,
Prin amintiri... Și pe poteci.
Când o să pleci...! Oriunde-n lume,
Să iei și cerul de deasupra noastră,
Să uit de tot... De tot de tine...!
La o cafea de dimineață.
Când o să pleci...!..
Mi-am dat seama prea târziu,
Că nu poți să mă iubești,
Și-am înțeles... și-acuma știu,
Că altceva îți dorești...!
Poate asta chiar ai vrut,
Să fim un timp împreună,
Că apoi ce-ai renăscut...!
Să te rătăcește prin lume.
Și ai devenit și mamă...!
Că orice femeie pe pământ,
Și-ți stă bine..
Și am ajuns ca o himeră...!
De câte ori îmi treci prin gând,
Prin viaţa asta efemeră ...!
Și doar tristețe adunând.
Mi-a fost o simplă amăgire...!
În absurdul joc de viață în doi,
Pe care o numeai: Iubire...!
Ca o povară pentru-amândoi.
Nu-ţi aparţin... Dar ai stârnit furtuna...
Dedicân..
Și a venit toamna cu ploaia,
Peste tot ce ne-a unit,
De mi s-a udat și foaia,
Unde ți-am scris și un alint.
Și mă contopesc cu ea,
Când mi se prelinge lin,
În loc de mângâierea ta,
Ce îmi părea ceva divin.
Și mă las de ea purtat,
Oriunde pe-acest pământ,
Căci eu prea mult te-am adorat,..
Te regăsesc... în suflet și în vis,
Și tot mai dragă simt că-mi ești
Că acea floare de cais,
Despre care unii scriu povești.
Te regăsesc... din când în când,
Și mă întreb de ce mi-e dor,
De câte ori prin al meu gând,
Mă săgetează un fior...!
Te regăsesc... ca la început,
Când te priveam..
De multe ori aș vrea să scriu,
Despre o iubire falsă-trecătoare,
Ce m-a făcut cândva să fiu nebun,
De nu mai puteam sta pe picioare.
Dar o să încerc să am răbdare,
De a vă spune cine m-a fermecat,
Cu-acele mici sentimente temătoare,
Ce le aveam unul pentru celălalt.
Că atunci mă zbăteam ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 144 145 146 147 148 149 150 .. 662 Inainte Ultima pagina