Am pus o frunză într-o carte,
să-mi amintească mereu ea de tine,
și de ziua când ai plecat departe,
doar pentru a putea uita de mine.
E la fel și-acum ca-n prima zi,
doar că e moartă fără de viață,
și niciodată nu se va m-ai trezi,
să fie iar proaspătă și semeață.
Am pus o frunză între p..
De când te-am întâlnit pe tine,
simt cum prind din nou putere,
chiar dacă avem alte destine,
mă șochezi cu ale tale mistere.
Timpul nu pot ca să-l opresc,
să îți șterg chipul îngrijorat,
dar pot în schimb să-ți dăruiesc,
sfaturi ce nimeni nu ți le-a dat.
Te simt și când te simți pierdută..
E atât de rece în golul ce-a rămas,
unde era odată atât de multă voioșie,
când în noapte ne iubeam pătimaș...
de plutea prin aer acea bucurie.
Am rămas privind la acele amintiri,
de când al tău suflet m-a părăsit,
pentru a deveni tot mai subțiri...
să nu regret clipa când te-am întâlnit.
..
Iubirea... nu se cerșește,
de la cei ce nu simt nimic,
căci empatia le lipsește,
și-ți faci din el un inamic.
Oricît de mult ți-ar place,
nu-ți va da nimic niciodată,
și mai bine îl lași în pace,
de nu a deveni o ciudată.
Iubirea... nu se cerșește,
că nu te-ai născut milog,
ci din inim..
Sunt un vânt ce suflă prin pustiu,
de câte ori ai nevoie de o adiere,
când totul în jur îți pare cenușiu,
sunt lângă tine... cu o mângâiere.
De dimineață până când seara vine,
ești prea atentă doar la cei din jur,
fără să mă întrebi dacă mi-e bine,
sau alt cuvânt de care să mă bucur.
Dar..
Doar amintirile... mă apasă greu,
de câte ori m-ai am gânduri amare,
care îmi apar în minte instantaneu,
de toată ziua nu am deloc stare.
Că mă simt în suflet de tine legat,
și amintirile pe loc mă învăluie,
că-mi amintesc cât de ușor m-ai lăsat,
doar că „Năluca ta” și azi mă bântuie.
Și..
Să nu mă-ntrebi dacă trăiesc...
pentru tot ce am trăit noi odată,
că tot ca amintirile mă vestejesc,
după ce te-am văzut „combinată”
Oricum de mult nu mi-ai mai scris,
după ce în urmă ai lăsat urgie,
când nopți întregi singur am plâns,
până aproape de intram în agonie.
Să nu mă-ntrebi da..
Nimănui nu-i place bătrânețea,
și nici la mine nu o aștept,
cât timp există tinerețea...
cu fluturi ce îi simt în piept.
Nu vreau să știu nimic de ea,
chiar dacă o văd în jur că există,
și o privesc fără ami plăcea...
sub al e chip de progresistă.
Încerc s-o păstrez la distanță,
cât tim..
Doar cel ce trăiește singur,
se simte ca pe imaș o floare,
sau într-un pom un mic mugur,
bătut de soartă și de soare.
E tot singur și în pat noaptea,
cu gândul în tavan pribeag,
încercând să dezlege realitatea,
de e un om tânăr sau un moșneag.
Oricum ar fi nu are nici voință,
că se simț..
Frumos îmi poate părea chipul,
că pot ușor să mi-l aranjez,
de îmi apar riduri cu timpul,
tot tânăr o să mi-l păstrez,
Ca frumoasă să-mi pară fața,
nu-i un lucru atât de greu,
că nu e prea mare suprafața,
de a o curăța instantaneu.
Cu sufletul nu știu ce să fac,
de câte ori îmi este tri..
Pagini: Prima pagina Inapoi 4 5 6 7 8 9 10 .. 237 Inainte Ultima pagina