Sunt român și mă tratez,
dar nu cum îmi spun străinii,
să pap pâine fără miez,
s-alung bolile din mine.
Și nu fac cum vor străinii,
că sunt c-am gros de obraz,
și dacă nu le convine,
le dau cu flit chiar de azi.
Sunt român și mă tratez,
fără circ... însă cu pâine,
țuică... slană și cu ..
Nu e nici o legătură,
între urât și simpatic,
că și eu sunt lepădătură,
și dornic de multă carte.
Asta nu știu de demult,
până când am învățat,
de la un suflet din trecut,
„numele” i l-am uitat.
Îi țin minte doar privirea,
cu ochii plini de oftat,
ce m-au învățat ce e iubirea,
și așa ..
De vă plictisiți când stați afară,
v-aștept cu drag în casa mea,
cu un hol mic și o cămară,
și o cameră unde ve-ți intra.
Vă primesc în casa mea oricând,
de ve-ți sosi așa întâmplător...!
de vă e frig și tremurând,
de multe altele ce vă dor.
Prin casa mea mulți au trecut,
sătui de alerg..
Sunt omul care multe ar vrea,
de câte ori îmi ies din minți,
privind în noapte la o stea,
și gândindu-mă la un alt vis.
Sunt ca o apă ce curge liniștit,
și îi ajut pe cei luați de val,
când plâng și nu-și doresc nimic,
decât s-ajungă la liman.
Sunt omul care ani la rând,
despre multe ce..
În genunchi m-aşez smerit,
și îmi pun o întrebare...
-Unde oare am greșit...?
și de de ce mereu mă doare...?
Cei ce-au vrut să mă cunoască,
au plecat cum m-au văzut,
chiar și cei ce-aveau o mască,
m-au urât și nu m-au vrut...!
Și m-am rugat spre răsărit,
să nu m-ai fiu așa povară,
și m..
Când gândul uneori îmi zboară,
parcă car pietre de moară,
așa tare doare dorul,
de când mi-a secat izvorul.
Și aș vrea să mai ajung iară,
când doru-n mine se strecoară,
căci aici prin țări străine,
sunt un crin printre ruine.
Dar dorul meu și alte gânduri,
sunt doar lacrimi printre rând..
Uit... dar nu îi pot ierta...!
Când toate îmi mergeau spre bine,
pe alții ura îi năzărea,
și s-au atașat ușor pe lângă mine,
-iar asta nu le-o pot ierta...!
La început erau fără de pată,
că fiecare-și duce crucea sa,
doar că-mi doreau o altă soartă,
-iar asta nu le-o pot ierta...!
Și ..
Când îngerii se roagă pentru noi,
din noaptea ce a ascuns iubirea noastră,
doar ochi mei mai curg atunci șuvoi,
când îmi amintesc cât ești de frumoasă.
Iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
căci timpul ne-a îmbătrânit pe amândoi,
iar cei de azi nicând nu vor mai știe,
cum e să plângi o r..
Și mă tem să ies din casă,
să simt iar boarea de vânt,
că ceva greu mă apasă,
când aud ploaia curgând.
Inima vrea să-mi pulsese,
când soarele apare-n zori,
și ar vrea iar să viseze,
prin grădina cea cu flori.
Doar trupul n-are putere,
și-mi pare mai mult inert,
prea sătul de-atâtea rel..
Cu tine aș fi plecat la drum,
să ne iubim o veșnicie,
doar că e prea târziu acum,
și-ar fi curată nebunie...!
Cu tine aș fi plecat oricând,
pentru privirea ta atât de rară,
dar te-aș vedea mereu plângând,
de câte ori s-ar face seară...!
Cu tine aș fi plecat prin lume iar,
de n-aș avea..
Pagini: Prima pagina Inapoi 35 36 37 38 39 40 41 .. 237 Inainte Ultima pagina