Și am ajuns ca o himeră...!
De câte ori îmi treci prin gând,
Prin viaţa asta efemeră ...!
Și doar tristețe adunând.
Mi-a fost o simplă amăgire...!
În absurdul joc de viață în doi,
Pe care o numeai: Iubire...!
Ca o povară pentru-amândoi.
Nu-ţi aparţin... Dar ai stârnit furtuna...
Dedicân..
Și uite toamna iarăși vine,
Tot cu brumă peste noi,
Și ne-oferă în loc de bine,
Zile reci și multe ploi...!
Și de-aceea încep să scriu,
Despre frigul de afară,
Căci despre altceva nu știu,
De când ai plecat din țară...!
Și aștept... Nu știu ce-aștept...!
Tot vărsând lacrimile-amare,
Și..
Și-aveam o teamă pentru noi,
De te-aș fi luat de mână,
Să nu faci un pas înapoi,
Din inima-mi nebună.
Păcat că doar eu am vrut,
Și ai plecat din viața mea,
De m-ai lăsat în urmă mut,
Când nu credeam așa ceva.
O clipă doar de-ai fi mai stat,
Și să-mi întinzi o mână,
În ceas de noapte ai..
Nu mai vreau ca prin poeme,
Să tot scriu ce a durut...
Într-un timp... din altă vreme,
Când eram sus... și-am căzut.
Și de la atâtea emoţii...!
Eram să cad în păcat...!
Din alea ce le trăim cu toții,
Când iubești... sincer... curat.
Dar mai pierdem câteodată,
Uneori chiar cu regrete...!..
Dor... în ochiul înălăcrimat,
de femeie... sau de bărbat,
Dor... la început de noapte,
când n-auzi nici măcar șoapte.
Dor... în așternut arzând,
căci cel drag e doar în gând,
Dor... în dimineți cu rouă,
sau chiar când afară plouă.
Dor... speranțe și alte gânduri,
așezate rânduri... rând..
Și a venit toamna cu ploaia,
Peste tot ce ne-a unit,
De mi s-a udat și foaia,
Unde ți-am scris și un alint.
Și mă contopesc cu ea,
Când mi se prelinge lin,
În loc de mângâierea ta,
Ce îmi părea ceva divin.
Și mă las de ea purtat,
Oriunde pe-acest pământ,
Căci eu prea mult te-am adorat,..
De multe ori aș vrea să scriu,
Despre o iubire falsă-trecătoare,
Ce m-a făcut cândva să fiu nebun,
De nu mai puteam sta pe picioare.
Dar o să încerc să am răbdare,
De a vă spune cine m-a fermecat,
Cu-acele mici sentimente temătoare,
Ce le aveam unul pentru celălalt.
Că atunci mă zbăteam ..
Mă tânguiesc şi totuși umblu,
Prin sentimente ce vor trece,
Din acel trecut ce pare sumbru,
Unde e prea întuneric și rece...!
Și nu m-ai vreau s-aud de soartă,
Și de a sufletului gânduri...!
De câte ori un ecou la poartă,
Mă seacă în străfunduri...!
Și nu mai vreau deloc iluzii...!
Scri..
A-nmugurit iubirea între noi,
în acea iarnă petrecută-n doi,
dar nu-i decât o lacrimă acum,
din atâtea amintiri uitate-n drum.
Păcat că unii... prietenia o imită,
lângă un suflet ce plânge a neputință,
ce se topește ca un strop de ceară,
când înspre gură curge o lacrimă amară.
Degeaba o ..
Și te-am iubit... puțin sau poate,
mai mult îți era de prisos,
de-a mea iubire să ai parte,
din sufletul meu generos.
Și te-am iubit... și nu îmi pasă,
că mi-ai lăsat în urmă dor,
când ochii mei în urmă lasă,
mici picături ca dintr-un nor.
Și te-am iubit... cu mult extaz,
fără să am nev..
Pagini: Prima pagina Inapoi 31 32 33 34 35 36 37 .. 237 Inainte Ultima pagina