De câte ori mi-e dor de tine,
îmi caut leac să mă tratez,
apoi mă simt un pic bine,
că ochii tăi de-a pururi îi visez.
Așa voi fi întotdeauna,
de câte ori te simt în piept,
în seară când apare luna,
și stau timid și te aștept.
De câte ori mi-e dor de tine,
prin casă umblu de nebun,
iar..
Deşi pe cer e-aceeaşi lună...!
I-am scris amicei ca să știe,
că amorul își are harul său,
nu-i așa simpu... ca într-o poezie,
să o scrii tu... s-o scriu și eu.
Și lăcrimând în ploi de dor,
nu mai putem schimbăm destine,
căci sunt și eu un muritor,
și-mi amintesc din când în când de tine...
Am trimis aseară vântul,
să te caute unde ești,
căci te-am căutat cu gândul,
și n-am primit deloc vești.
Și-a alergat pe orișiunde,
prin orice boboc de floare,
să vină să-mi poată spune,
de nu cumva îmi ești bolnavă.
Și umplând cesurile goale,
am tot stat și așteptat,
plin de tristețe ..
Las... pe-a timpului ”uitarea”
să ia și durerea mea,
bucuria... și chemarea...
de a te mai căuta.
Las... și lacrimile ude,
care ochii mei le-au plâns,
că n-are rost să caut unde...
nu găsesc nici un surâs.
Las... totul în marea groapă,
și-altele ce m-au durut,
căci a curs prea multă ap..
Și... mi-a spus mie cineva,
Că ruşine-ar fi de n-ai o rană
Ce nu se poate vindeca...
Să știi că ai trăit o dramă.
Și... numai timpul va decide,
Dacă rana va rămăne-ntreagă,
Sau e vindecarea ce ucide...
Lăsând în urmă o plagă.
Și... te întrebi cine-o fi *nașa*
Ce a folosit o lamă de cuți..
Dorul care mă durea...!
E prea târziu ca să mai cred,
în lacrimi și în jurăminte,
sau înainte să mă reped...
la primul om ce mă cuprinde.
Nu cred că voi putea vreodată,
s-o iau mereu de la-nceput,
să bat iarăși la altă poartă...
ca la oștire... un recrut.
De aceia am început să scriu,..
Îți doresc ca fericirea,
niciodat'să nu-ți lisească,
doar cu flori fie-ți iubirea,
de câte ori tot intri-n casă.
Oriunede-n lume te vei afla,
să ai parte de multă iubire,
chiar de viața îți pare grea,
fă-ți covor din fericire.
Sper să zâmbești întodeauna,
chiar și-atunci când griji mai ..
Am vrut să fiu un om mai bun,
de câte ori mă bag în pat,
care să doarmă noaptea tun,
să nu am somnul tulburat.
Am vrut să fiu mai liniștit,
și cu fața la perete m-am culcat,
să uit că am trupul răvășit,
și viața toată... un păcat.
Am vrut să fiu acel om care,
nimic prin noapte nu am vis..
Am fost și sunt... un simplu călător,
și călătoresc chiar confortabil,
fără să cer la nimeni ajutor...
căci m-aș plictisi... irevocabil.
Am fost și sunt... un simplu călător,
pe cerul tău... imaginabil,
și-aș vrea să-ți fiu nemuritor...
doar de mă crezi un om valabil.
Am fost și sunt... ..
Mi-am dat seama prea târziu,
Că nu poți să mă iubești,
Și-am înțeles... și-acuma știu,
Că altceva îți dorești...!
Poate asta chiar ai vrut,
Să fim un timp împreună,
Că apoi ce-ai renăscut...!
Să te rătăcește prin lume.
Și ai devenit și mamă...!
Că orice femeie pe pământ,
Și-ți stă bine..
Pagini: Prima pagina Inapoi 30 31 32 33 34 35 36 .. 237 Inainte Ultima pagina