Am vrut să fiu un om mai bun,
de câte ori mă bag în pat,
care să doarmă noaptea tun,
să nu am somnul tulburat.
Am vrut să fiu mai liniștit,
și cu fața la perete m-am culcat,
să uit că am trupul răvășit,
și viața toată... un păcat.
Am vrut să fiu acel om care,
nimic prin noapte nu am vis..
Am fost și sunt... un simplu călător,
și călătoresc chiar confortabil,
fără să cer la nimeni ajutor...
căci m-aș plictisi... irevocabil.
Am fost și sunt... un simplu călător,
pe cerul tău... imaginabil,
și-aș vrea să-ți fiu nemuritor...
doar de mă crezi un om valabil.
Am fost și sunt... ..
Mi-am dat seama prea târziu,
Că nu poți să mă iubești,
Și-am înțeles... și-acuma știu,
Că altceva îți dorești...!
Poate asta chiar ai vrut,
Să fim un timp împreună,
Că apoi ce-ai renăscut...!
Să te rătăcește prin lume.
Și ai devenit și mamă...!
Că orice femeie pe pământ,
Și-ți stă bine..
Și a venit toamna cu ploaia,
Peste tot ce ne-a unit,
De mi s-a udat și foaia,
Unde ți-am scris și un alint.
Și mă contopesc cu ea,
Când mi se prelinge lin,
În loc de mângâierea ta,
Ce îmi părea ceva divin.
Și mă las de ea purtat,
Oriunde pe-acest pământ,
Căci eu prea mult te-am adorat,..
De multe ori aș vrea să scriu,
Despre o iubire falsă-trecătoare,
Ce m-a făcut cândva să fiu nebun,
De nu mai puteam sta pe picioare.
Dar o să încerc să am răbdare,
De a vă spune cine m-a fermecat,
Cu-acele mici sentimente temătoare,
Ce le aveam unul pentru celălalt.
Că atunci mă zbăteam ..
Las... pe-a timpului ”uitarea”
să ia și durerea mea,
bucuria... și chemarea...
de a te mai căuta.
Las... și lacrimile ude,
care ochii mei le-au plâns,
că n-are rost să caut unde...
nu găsesc nici un surâs.
Las... totul în marea groapă,
și-altele ce m-au durut,
căci a curs prea multă ap..
Și... mi-a spus mie cineva,
Că ruşine-ar fi de n-ai o rană
Ce nu se poate vindeca...
Să știi că ai trăit o dramă.
Și... numai timpul va decide,
Dacă rana va rămăne-ntreagă,
Sau e vindecarea ce ucide...
Lăsând în urmă o plagă.
Și... te întrebi cine-o fi *nașa*
Ce a folosit o lamă de cuți..
Și am ajuns ca o himeră...!
De câte ori îmi treci prin gând,
Prin viaţa asta efemeră ...!
Și doar tristețe adunând.
Mi-a fost o simplă amăgire...!
În absurdul joc de viață în doi,
Pe care o numeai: Iubire...!
Ca o povară pentru-amândoi.
Nu-ţi aparţin... Dar ai stârnit furtuna...
Dedicân..
Și uite toamna iarăși vine,
Tot cu brumă peste noi,
Și ne-oferă în loc de bine,
Zile reci și multe ploi...!
Și de-aceea încep să scriu,
Despre frigul de afară,
Căci despre altceva nu știu,
De când ai plecat din țară...!
Și aștept... Nu știu ce-aștept...!
Tot vărsând lacrimile-amare,
Și..
Și-aveam o teamă pentru noi,
De te-aș fi luat de mână,
Să nu faci un pas înapoi,
Din inima-mi nebună.
Păcat că doar eu am vrut,
Și ai plecat din viața mea,
De m-ai lăsat în urmă mut,
Când nu credeam așa ceva.
O clipă doar de-ai fi mai stat,
Și să-mi întinzi o mână,
În ceas de noapte ai..
Pagini: Prima pagina Inapoi 30 31 32 33 34 35 36 .. 237 Inainte Ultima pagina