Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

ne vor urma

by mariada



... şi unde să aşterni poteca croitoare
până la zâmbetul privirii
ce-au ros în pietre
mâinile pe rând
curgerea lină a nopţii noastre către ziuă
cu puii ei frumoşi în aripi
ne vor urma luciri ce-năbuşim de-o viaţă
şi date de perete
în ..

gânduri întoarse din drum

by mariada



... n-ajung trăirilor uimite silvane
prin flăcări desculţe trecând
dincolo de poarta cuvintelor
atâta timp cât nu slobozim
fiecărui pas - ramura înflorită a umbrei
fiecărui lucru - aşezarea nemarginii
fiecărui strigăt - criptograma involtă a lumii
şi tot aş..

altcineva

by mariada



...intră pe uşă trăgând siguranţa de drumuri
peste-nserarea din noi ce abia se deşteaptă
să te apleci
nu mă aplec
te-mpiedic
nici asta - fiecare fiecăruia suntem
clipe-nrobite de-naltele ierbi
recunoaşterii
dar cine eşti tu?
ecoul din gând ce ta..

poate cineva

by mariada


... o cruce cu nume săpate şi chip
sufletul meu
ce înseamnă mersul pe jos
de mână cu ei
dă casa şi pleacă departe
caută-ţi locul
ce Dumnezeu
vezi tu ce vei face cu tine
vatra rup de pe mine-n fâşii
mai sărut odată pereţii
şi cuşca la..

A plecat la Cluj

by bogdi53

A plecat la Cluj
Si-a facut bagajul si apoi un dush
Sa imbracat Si a plecat
Si pe mine,aici ma lasat
A mers la sora ei si-a facut un plan
Ca ii la facultate in primu an
Of of a plecat doar de cateva ore
Deja mie dor sa aud ale sale vorbe
Daca ar fi aici ce mi-ar spune
AI AI Bogdi iarasi ai ..

negativul tăcerii

by mariada


... febră de gânduri în despicătura dimineţilor
negură intraductibilă ca o frivolitate
şi tu
mulţimea lacrimei in difracţia urmelor
într-o baltă de lucruri
atât de rău
dispărut...

se luminează de ploaie

by mariada


... se lasă înserările în ochi de aşezări
Luna îşi pleacă fruntea peste masă
reverberaţii de duioşii îşi murmură
cadoarea
şi parcă te-nfiori
de-aici începe să fredoneze marea
şi parcă n-ai fi treaz
şi n-ai mai ştii de tine
şi parcă tot zâmbeşti..

atât de sărate cuvintele

by mariada



... în aşezarea unor altfel de arbori
zbaterea ochiului verde
ajunsă imagine
se retrage cu spatele
până cuvintele atât de sărate
prind grai de cremene
niciodată mai sigure
rezervările
astăzi
înşine urme...

pământul se apleacă

by mariada



... pământul se apleacă de nori
devenind un coş uriaş în care gunoierii
aruncă tăceri
luna îşi face de lucru prin poduri
nici umbra păsării nu se înfăţişează
şi miroase a Jiu
râu de culoare şi căldură
ce curge dintr-un clopot
şi nu era zi de l..

nu putem

by zuzu

putem sa-i spunem marii sa se opreasa?
nu cred...nu putem.
putem sa o oprim sa creasca?
nu...nu putem.
putem sa-i spunem unui delfin ce credem
si sa stim sigur ca ne intelege?
nu cred...nu putem.
putem sa aflam despre ce canta balenele?
nu...nu putem
si totusi suntem superiori...
de ce?
n..

Pagini: Prima pagina Inapoi 206 207 208 209 210 211 212 .. 237 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante