Astăzi... mă gândeam la tine,
Și la dragostea de _ ieri _
Ce-mi făcea atâta bine,
Când erai în alte țări.
Astăzi... dorul m-a cuprins,
De multe tăceri ce dor,
Și cum în tine s-a stins,
Orice urmă de amor...
Astăzi... pe nepusă veste,
Mi-a căzut o lacrimă...
Drept pe foaia und..
Te-am iubit de mult _ plângând _
Din noaptea lungă și fierbinte,
Și multă durere adunând în gând,
Când tu iubești doar din cuvinte.
Iubeam la tine ochii tăi triști,
Încercând să-ți iau durerea de pe buze,
Și nici nu știiam dacă real exiști,
De îți ceream atâtea mii de scuze.
Acum..
Și te-ai trezit după o noapte,
Din înger să devii o fiară,
Iar din acele prea dulci șoapte,
Să le transformi pe toate în ocară.
Și ce dulce sufletul îți era...
Când te vedeam atât de grațioasă,
Chiar totul la tine mă fascina,
Și totuși ai devenit _ o fioroasă.
Probabil ai porniri de fel..
Noaptea s-a culcat iar cu mine,
În patul meu din dormitor,
Să te înlocuiască pe tine,
De singurătate să nu mor.
Doar ea îți mai ocupă locul,
Să simt mai crunt durerea,
Când ard precum în sobă focul,
De mi se mărește _ fierea.
Degeaba odată mai iubit...
Ca apa care trece mai dep..
E atâta de frig și e târziu,
Să îți mai scriu ție... firește,
Când nici nu știi dacă sunt viu,
Dar tot ce scriu mă-ntinerește.
Nebun te-aș fi urmat oriunde,
De n-aveai o inimă de piatră,
Ce în adâncul ei ascunde...
Jurăminte ce acum te sapă.
Le am din amintiri cu tine,
Când îmi..
Şi-n acele ceasuri line,
Captivat de ochii tăi,
Am uitat... uitat de mine,
Și că oamenii sunt răi.
Cugetând un pic la tine,
Mă întreb de m-ai iubit,
Când simțeam ceva în mine,
Și nu dormeam liniștit.
Căci din dragostea ce mare,
Nici o urmă nu a rămas,
Dacă la tine _ uitare _ ..
Când de dor... mă doare dorul,
De-mi vine pe loc să mor...
Aș rupe porții zăvorul,
Să vin la tine-n pridvor.
Când de dor... se lasă seara,
Și fierbe sângele-n mine...
Degeaba golesc cămara,
Dacă eu te vreau pe tine.
Când de dor... totul e rece,
Chiar și pielea de pe mine...
L..
Eram niște nimenea prin lume...
Și-n noapte singuri am rămas,
Răsfățându-ne în glume...
Ca doi copii de la oraș.
Mi-ai acceptat cu greu prietenia,
După ce ți-am spus gândurile mele,
Când tu știiai ce-i viclenia...
În virtualul plin de rele.
Și totuși ceva minunat tot mi-ai dat,
..
Mai merg... desculț prin amintiri,
Cu grijă... să nu le strivesc,
De care tu nimic nu știi...
Că ești umbră... ce-abia o mai zăresc.
Mai merg... pe-acasă rătăcit,
Și nu mai simt deloc prezența ta,
Probabil nici nu mai iubit,
Dacă atât ai avut _ ce da.
Mai merg... prin amintiri ui..
Nimic nu doare mai tare,
Când văd oamenii plângând,
De i-aș lua și în spinare,
Să nu-i mai știu suferind.
Nu știu tu de înțelegi,
Când durerea nu are cuvânt,
Și cu o lacrimă te-alegi,
Ce se usucă de la vânt.
Nu des vreau să recunosc,
Când mai dau peste necaz,
Genul ăla de om ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 98 99 100 101 102 103 104 .. 237 Inainte Ultima pagina