În ochii mei ești ca o floare,
ce-mi face inima să-mi murmure,
și prind tot mai multă vigoare,
prin viața asta atât de tulbure.
Îmi pari a fi ceva nepământesc,
și nu am curajul de a te atinge,
cum ar fi normal și chiar firesc,
că mâna mi-e grea și te-aș distruge.
Nu-mi pasă că pari indif..
Așa de lungi sunt nopțile,
în toate lunile de iarnă,
de amorțesc până și ușile,
până te revăd dragă doamnă.
Toate nopțile îmi par lungi,
tot așteptând pe acel „mâine”,
ca de mână ușor să mă strângi,
să-mi spui... hai cu mine.
Dar ce spun eu... tu nu auzi,
decât poate nici pe jumătate,
..
Hai... să facem o schimbare,
să-ți dau zâmbet pentru lacrimi,
să te scot din întristare,
chiar să devenim intimi.
Hai... să nu facem ca alții,
care nu-și dau nici o speranță,
fără a mai căuta soluții,
de ajung direct în instanță.
Hai... să nu trăim în iluzii,
că de ne împăcăm e fără suc..
Aproape toată lumea e pereche,
și au pe aproape pe cineva,
dar pe mine norocul mă ocolește,
fără ca să pot face ceva.
Doar tristeţea zilnic mă însoţeşte,
că nu vreau iubire să cerșesc,
de o să rămân un sufet nepereche,
câte zile o fi ca să trăiesc.
Ştiu că din ceruri cu iubire plouă,
că..
O singură dorinţă aş mai avea,
să pot să am mai multă răbdare,
cu cei ce sunt în preajma mea,
când uită vorbele să își măsoare.
Când pe nedrept mă trezesc acuzată,
de fapte pe care nu le-am făcut,
spunând câte o minciună gogonată,
fără de sens în al ei conținut.
Că unii scormonesc ades î..
Nu am să mai permit la nimeni,
să-și bată joc de inima mea,
oricât ar părea ei de zdraveni,
și-n gaură de șarpe vor încăpea.
Nu-mi mai vreau viața blestemată,
de cei ce nu-mi vorbesc sincer,
că asta m-a învățat al meu tată,
să îi tratez ca pe un ulcer.
Nu mai permit la nimeni niciodată,
..
Așa de tristă îmi pare seara,
cu amintile de mult trăite,
când fumam „de după” o țigara,
cu acele mângâieri nelipsite.
Mă ia așa parcă dintr-odată,
niște frisoane în tot corpul,
că așa e viața asta blestemată,
ce îmbătrânește mereu trupul.
Și mă uit în urmă la câte vise,
am început dar ..
Am sufletul prea plin de păcate,
că așa mi-a fost scris de destin,
să am rănile mereu nevindecate,
de viața mea să nu mă bucur puțin.
De copilă visam altfel să trăiesc,
să nu am parte doar de dramă,
ca în fața nimănui să nu mă umilesc,
de să nu pot pune geană peste geană.
Ce-mi doream la..
De la prea mult rău mi s-a scârbit,
tot rătăcid ca orbul prin ceață,
că de la oameni doar rău am primit,
de parcă aș mai trăi încă o viață.
Vreau să mă bucur de-al vieți dar,
să-mi construiesc o nouă viață,
și nu mă refer la cea financiar,
ci să-mi șterg trecutul de pe față.
Îmi vreau to..
Mi-e greu să fiu a nimănui,
când în jurul meu e atâta lume,
și mă întreb să-i pese cui..?
dacă nu am pe un cineva anume.
Eu nu cerşesc iubirea nimănui,
că unii nici pentru ei nu au,
și am văzut în viață destui,
care singuri pe ei se certau.
Nu vreau iubită doar din milă,
sau din ascunse..
Pagini: Prima pagina Inapoi 7 8 9 10 11 12 13 .. 237 Inainte Ultima pagina