Nimic... nu este veșnic în univers,
ci toate se transformă și-s călătoare,
iar în urma lor rămăne totul șters,
că universul e în continuă transformare.
Ce a fost ieri... azi sunt bune de nimic,
indiferent de forma lor și de conținut,
că toate se deplasează într-un sens unic,
în fiecare secu..
Singur și hoinar ca vântul,
că așa mi-a fost norocul,
tristețea-mi umbrește gândul,
căci fericirea a ars-o focul.
Dacă tot e să fiu singur,
și de lume ades respins,
uite că n-am să mai tremur,
și nici n-am să mai fiu trist.
Și deși nu am prea multe,
( de parcă ar fi o știre )
mă bucur ..
Mi-am otrăvit în esență,
cu cea mai mare viteză..
pasiunea de a scrie,
cuvinte pe hârtie,
seara în pasență..
pentru o altă dependență.
Un vis impact,
din cauza unui abstract.
E negrul lipsa de culoare
Sau e intensul la extremă;
Un interzis pastel de floare,
Blestem, simbol de anatemă?...
Sumbrul e gând de nepătruns,
Întrezărit în zămislire
Sub masca de călău, ce-n smuls
De cap dă suflet nemurire?...
Întunecat în ochi de orb
Se caută pierdut de creier,
Să zb..
Viața asta e tare grea,
la câte avem prin gând,
de nu mai e și cineva,
s-ajute din când în când.
Viața asta e ca și vremea,
când e cald și când e frig,
parșivă precum e lenea,
când toate visele se sting.
Viața asta e ca o umbră,
văzută doar dacă e soare,
iar în noapte e chiar sumbră,
..
Simțeam nevoia de o evadare..
dar nu spre degredare, ci o retrogradare.
Exista oare vreo valoare referitoare,
asupra unui soare pentru o altă posesoare..
a unei valori chinuitoare?
Am fost un înger, strivit de un fulger.
Mi-era și frig, mi-era și dor...
dor.. de un demon fraier,
ce m-a lăsat fără aer.
Prin mulțime-l căutam, dar nu-l găseam.
Și-am renunțat la mine ca înger și la el
ca fulger.
... nici nu mai știu, mașina-i doar un fier plin de fluide
sau este și viteza, stopul, aparența, aer ce-l consumă
și-l varsă noxic, cât prin normele suratelor valide
i s-a prestabilit memorie, în creierul sclipind de-o brumă?...
... unde oprește firul, derulându-se din pudră de carbon,
al mic..
") ;alert('sadad')