Se-nvârt, sub umbra lunii reci, tăioase,
Sticloase păsări, transparente visuri dureroase,
Și bat din aripi, zornaind a cioburi,
Cersind răbdare din negurile-adânci.
Vuiesc precum a mării furioase valuri,
Codrii-întunecați ce miros a cetină moartă,
Se ascund în văgăuni sinistre, fugind de vis..
Se-nvârt, sub umbra lunii reci, tăioase,
Sticloase păsări, transparente visuri dureroase,
Și bat din aripi, zornaind a cioburi,
Cersind răbdare din negurile-adânci.
Vuiesc precum a mării furioase valuri,
Codrii-întunecați ce miros a cetină moartă,
Se ascund în văgăuni sinistre, fugind de vis..
Mormîntul tău este încercuit de aripile îngerilor ,
Onorabil geniu sfînt videcătorul sufletelor,
Îţi aprind o lumînare cu dor şi multă jale,
Erou politic transilvănean naţional – onorabilule -.
Îţi pun un buchet de flori de crizanteme,
Poza de pe cruce ţi-o sărut şi recitînd poeme,
De iubire..
Mă aflu în cimitir şi vin la al tău mormânt etern de plumb,
Cu-o lumânare violetă să o pun într-o glastră desenat un hadâmb,
Cu flacăra eternă şi puţin lugubru ca al tău sicriu de plumb,
Desenat de un mare Demiurg – iubite geniu -, de iamb.
- De ce ai plecat aşa de repede, iubit poet etern?
A..
Stau în genunchi cu faţa la mormântului tău sfânt – onorabilă poetă -,
Îţi pun un buchet de flori şi îţi aprind o lumânare cu respect de gazetă,
Admir trandafirii de pe mormântul tău, dar ai fost şi tu o floare eminesciană,
Eternă şi nemuritoare ca poeziile divine pe care le-ai scris cu dragostea..
Se-nvârt, sub umbra lunii reci, tăioase,
Sticloase păsări, transparente visuri dureroase,
Și bat din aripi, zornaind a cioburi,
Cersind răbdare din negurile-adânci.
Vuiesc precum a mării furioase valuri,
Codrii-întunecați ce miros a cetină moartă,
Se ascund în văgăuni sinistre, fugind de vis..
mi-am adus aminte de tine
printre regrete si suspine,
e greu sa mai visez acum
cand totul e un album
iar eu o simpla melodie
desprinsa dintr-o parodie.
regret ca te-am crezut
si ca n-am vazut,
ai fost ce nu am vrut.
si acum incerc sa uit
vorbe cu care tu m-ai aburit
si nu le-am ocolit.
..
La al tău mormânt sfânt acoperit cu multe strofe de poezie de admirare,
Şi cu flori albastre ca cerul din fiecare dimineaţă când luceafărul răsare,
Puritatea sufletului tău le-ai transmis prin a ta sfântă poezie literară,
Ai devenit un mare geniu al literaturii vechi din aceea vreme de comoară.
..
Am intrat în cimitir şi mă îndrept spre al tău sacru mormânt,
Şi cum paşii îi fac agale inima începe de-a bate foarte tare,
Tremur tot venit spre al tău mormânt de a-ţi pune o lumânare,
Şi o floare binecuvântată şi stropită cu aghiasmă mare.
Am ajuns şi privesc, iar lacrimile-mi curg pe obraz ..
Mă aflu la al tău mormânt şi îţi aştern o floare şi o lumânare,
Îţi privesc crucea şi îţi spun – iubit geniu -, de mare creare,
Vino înapoi, de ce ne-ai părăsit aşa devreme, scumpule poet,
Poezia ta este în doliu şi literatura te vrea-napoi, onorabile poet.
Copii tăi îţi duc dorul şi te vrea a..
Pagini: Prima pagina Inapoi 24 25 26 27 28 29 30 .. 42 Inainte Ultima pagina