Când inimă de dor ți-e plină,
de lacrimi ce-au căzut din ochii tăi,
unde e mâna care te alină..?
când toți din jur îți erau răi.
Și când mai vrei o mângâiere,
la lacrima ce pe-obraz se prelinge,
unde e omul care și-n durere,
se târa la tine pentru a-nvinge.
De ce nu l-ai ținut aproape..?..
Toate-n cale ce-mi apar,
mai pe toate le văd clar,
și mă amuz de toate cele,
de e soare sau sunt stele.
Și încerc cum pot mai bine,
să m-amuz chiar și de tine,
cum te chinui să-ți creezi,
un nou chip ca să îți vezi.
Dar degeaba încerci totul,
căci poza nu-ți ține locul,
cu... fără ridu..
Din uitare... ură și amor,
s-a arătat pentru o clipă,
de am uitat cât mi-e de dor,
de-acea „Nălucă”
În cale mi s-a arătat,
să îi revăd chipul divin,
dar tare rău m-am înșelat,
că-i prea senin.
Nu are rost să mă mai zbat,
să-i mai aud glasul,
„stafiei” ce visul mi-a furat,
când a schim..
Și mi-ai scris multe povești,
dedicații și poeme...
dar n-ai putut să mă iubești,
și amintirea se așterne.
Poate ai vrut să-mparți o clipă,
în singurătate ta cu mine,
când rănită aveai o aripă,
și sufletul prea gol în tine.
Eram atunci ca două stele,
când noaptea stăteau împreună,
iar ..
Fă un efort și-ncearcă de citește,
ce nu ți-am povestit niciodată,
de când inima mi-ai prins-o-n clește,
si pentru o clipă... a stat odată.
Atunci când pentru prima oară,
eu am privit timid la ochii tăi,
și nu știam cât o să mă doară,
când n-o să-i mai văd lângă ai mei.
Ochii care-n mine..
E-atâta depărtare între noi,
e liniște și consolare,
de văd doar urme de noroi,
pe unde tu erai o floare.
Pe drumul străbătut cu greu,
am vrut să scriu o carte,
de mai eram pe cerul tău,
prea plin și el de păcate.
Dar ochii tăi au obosit,
a mai privi spre mine,
de au plecat pe câmpul î..
Am pus semne de-ntrebare,
să n-am pete pe obraz,
cine-o fi de vina oare..?
pentru ură în loc de haz..!
Te vei libera de mine,
și vei fi ca frunza-n vânt,
iar de-acolo din înălțime,
vei plânge la orice cuvânt.
Dar vei fi doar cititor,
și nicicum sub pleoapa mea,
că nu știi ce-i ăla dor,..
Prezentul mă chinuiește,
și nu am nici o putere,
să am ceea ce-mi lipsește,
și nu spun despre avere.
Vreau „acel ceva” din trecut,
azi mai mult decât oricând,
căci mi-e glasul muribund,
de cât timp în van îl strig.
Crede-mă... chiar îmi lipsește,
acel prieten de departe,
și un dor mă b..
Ai fi vrut ca toată viaţa,
să mă vezi că plângând şi-s trist?
însă..! uite așa de-a dracu'
că rezist şi-s optimist..!
Când tu pe al meu suflet,
ai vrut să îmi lași un semn,
eu te-am refuzat Năluco..!
să încerc să trăiesc demn.
Dar te-ai năpustit cu ură,
că ai crezut că sunt firav,
să î..
Când mă gândesc la tine,
de multe ori mă doare,
de-atâta dor în mine,
de nu pot sta-n picioare.
Doar umbre văd la geamuri,
când sufletul mi-e trist,
și-o simfonie-n ramuri,
a copacilor înfloriți.
Și-n noaptea ca de smoală,
mă uit și tot te chem,
și din liniștea de-afară,
îmi răspunde ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 70 71 72 73 74 75 76 .. 86 Inainte Ultima pagina