E toamnă-n timpul meu nesigur,
și iarna din nou o să vină,
să mă găsească iarăși singur,
căutând în noapte o lumină.
Să merg pe stradă către asfințit,
prin covorul de multe frunze moarte,
întrebându-mă din nou nedumerit,
de ce viața mi te-a dus departe.
Și-n jurul meu e-atâta de pustiu,
..
Te-aș invita la o cafea,
dacă aș ști pe unde ești,
să-mi spui ceva din viața ta,
chiar dacă vor fi iar povești.
De câte ori îmi vii prin gând,
mă simt enorm de tulburat,
de parcă nu ai fost nicicând,
și nici prin vis n-ai existat.
Și totuși aș vrea să te-aud,
înainte ca toamna să dispar..
Cine te-a mințit o dată,
și multe vise ți-a distrus,
te v-a minți și altădată,
ca și Iuda pe Isus...!
C-așai omul... cimpazeu,
cum bine scrie în proză,
fuge când vei da de greu,
de parca-i luat o supradoză.
O joacă ți s-ar părea totul,
fără urmă de culoare,
de-ai putea să treci hopul,
..
Am pus pe masă o ceașcă-n plus,
să-mi vină-n minte o poezie...
chiar și cafea m-ai multă am adus,
după o noapte atâta de pustie.
Și-ncerc să scriu din amintiri...
din alea multe... ce mi-ai lăsat,
când îmi vorbeai despre iubiri,
dar nici pe una nu ai păstrat.
Că ești ca vântul care ziua ..
De multe ori chiar mi se pare,
că te cunosc de undeva...
să fii persoana aia care...
de multă durere se plângea..?
Păreai să fii cu mintea rătăcită,
și nu-ți înțelegeam misterul,
de ce erai așa de istovită,
când ochii îti erau frumoși ca cerul.
O noapte întreagă până în zori,
am stat cu..
Să plângă norii ar fi bine,
măcar așa din când în când,
ca lacrima să nu răsune,
când se lovește de pământ.
Așa-și dorește orice păcătos,
când de altă inimă-i distrus,
privind în urmă la tot ce-a fost,
și ucigătoare lacrimi i-au adus.
Și-abia atunci apare dorul...!
din acel munte de iub..
Te-am cunoscut din lumea multă,
și mi-a promis că nu mai pleci,
iar astăzi sufletul îmi țipă...!
căci te-am pierdut pe veci.
Tot ce mi-a dăruit atunci în pripă,
n-a fost decât o mică poezie,
cu care mi-ai frânt o aripă...!
în dimineața de iarnă aurie.
Și-a preferat să fiu învins,
în atâ..
De când te știu... tu pentru mine,
ai fost un înger nemilos...
ce lași în urmă doar suspine,
rănind un om până la os...!
Și te-am primit... cu inima deschisă,
fascinat de poezia ta...
când la toți găseai poarta-nchisă,
aveai liber spre inima mea...!
Iar din acea făptură minunată,
ce a i..
De multe ori chiar mi se pare,
că te cunosc de undeva...
să fii persoana aia care...
de multă durere se plângea..?
Păreai să fii cu mintea rătăcită,
și nu-ți înțelegeam misterul,
de ce erai așa de istovită,
când ochii îti erau frumoși ca cerul.
O noapte întreagă până în zori,
am stat cu..
Ești... și o știi prea bine,
îngerul care în mine,
ziua îmi trimite-o rază,
noaptea a sufletului pază.
Ești... din versuri poezie,
pentru suflet armonie,
când calmă... când înfocată,
dar mereu tot minunată.
Ești... dorul care mă cheamă,
când inima se destramă,
când zâmbet nu am pe față..
Pagini: Prima pagina Inapoi 63 64 65 66 67 68 69 .. 86 Inainte Ultima pagina