Când trupul ți s-a ofilit,
să nu te minți că poți,
căci sufletul e obosit,
că nu-i dotat cu roți.
Când o durere te apasă,
de simți că n-ai putere,
ascunde-te de toți în casă,
și ajutor nu cere...!
Că doar ascunsă-n „eu-l” tău,
durerea-ncet va trece,
și vei scăpa de acel rău,
fără ca o..
Și niciodată n-aș fi crezut,
prin toamna ce mi-a mai rămas,
c-o să mă plimb cu tine-n gând,
de câte ori mai fac un pas.
Îmi ești pe suflet ca o pată,
și te simt adânc în piept,
chiar dacă viața nu e dreaptă,
încă visez și te aștept...!
Și nici nu pot să te urăsc...
de câte ori mi-apari ..
Am să privesc la norii goi,
cât sunt de triști astăzi pe cer,
apoi o să privesc spre noi...
dar sunt doar eu și stau stingher.
Și nu am sperat niciodată,
din ochii tăi dureri s-adun,
iar asta nu cred că e o plată,
c-am vrut să fiu un om mai bun.
Acum aș vrea să-mi iert păcatul,
de-a cre..
Luaţi aminte şi ţineţi minte...!
prietenia poate deveni microb
când te alinți doar prin cuvinte,
în inimă te simți ades un rob...
Căci doar cine nu a suferit...!
admirând pe cineva din umbră,
pe un acel „ceva” ce l-a dezamăgit,
nu știe cum e viața sumbră.
Luați avertizarea ca pe o teamă,..
Mai bine taci...!
Decât să te trezești,
spunând că-ți este dor,
când de fapt nu-l iubești,
pe omul visător...!
Mai bine taci...!
când te trezești vorbind,
spunând ce drag îți este,
pentru că tu nicicând,
n-o să-l ridici spre creste.
Mai bine taci...!
și nu-ncerca minuni,
când gândul ..
Iertat îmi fie primul meu păcat,
căci mai mult nu pot a spune,
dar mă bucur că m-am vindecat,
înainte ca durerea a mă răpune.
Mă bucur doar c-am reușit...!
din cea fost dat să fie și n-a fost,
sau poate eu m-am prea grăbit,
în alt suflet să-mi fac adăpost.
Și l-am iubit cum nici n-a visa..
Aș vrea pe nume să te chem,
dar numele ți l-am uitat,
căci uneori chiar și mă tem,
că iarăși voi fi refuzat...!
Lovit de vânt acum pe seară,
mă-ntreb de-ți amintești de mine,
din vremea când din piept afară,
aș fi dat totul pentru tine...!
Și am rămas același suflet visător,
de câte ori..
De câte ori mai scriu poeme,
sentimental... nu mă implic,
dar de te regăsești prin ele,
zâmbește... că nu-ți fac nimic.
Să nu mă cerți dacă mai scriu,
uneori și cu mici... „perle”
căci cei ce le-au trăit azi știu,
cum e să privești noaptea la stele.
Iar când mai scriu versuri de dor,
at..
Cine ești tu... că nu înțeleg..?
de ce mă tulbură a ta privire,
și simt ceva plăcut în piept,
de câte ori mă uit la tine...!
Cine ești tu... că nu dezleg..?
misterul care mă-nconjoară,
de-atâția ani care tot trec,
de când te-am văzut întâia oară.
Cine ești tu... din care cer..!
ai apăru..
În calea mea... nu mai ieşi...!
că nu mai pot de-atâta nostalgie,
de când mi-ai spus că mă vei iubi,
dar dragostea ți-e moartă și nu vie.
În ochii mei... nu mai privi...!
că nu mai sunt decât cioburi sparte,
de când mi-a jurat că o să vii...!
dar ai plecat să fii cât mai departe.
În cale..
Pagini: Prima pagina Inapoi 62 63 64 65 66 67 68 .. 86 Inainte Ultima pagina