Aș vrea pe nume să te chem,
dar numele ți l-am uitat,
căci uneori chiar și mă tem,
că iarăși voi fi refuzat...!
Lovit de vânt acum pe seară,
mă-ntreb de-ți amintești de mine,
din vremea când din piept afară,
aș fi dat totul pentru tine...!
Și am rămas același suflet visător,
de câte ori..
De câte ori mai scriu poeme,
sentimental... nu mă implic,
dar de te regăsești prin ele,
zâmbește... că nu-ți fac nimic.
Să nu mă cerți dacă mai scriu,
uneori și cu mici... „perle”
căci cei ce le-au trăit azi știu,
cum e să privești noaptea la stele.
Iar când mai scriu versuri de dor,
at..
Cine ești tu... că nu înțeleg..?
de ce mă tulbură a ta privire,
și simt ceva plăcut în piept,
de câte ori mă uit la tine...!
Cine ești tu... că nu dezleg..?
misterul care mă-nconjoară,
de-atâția ani care tot trec,
de când te-am văzut întâia oară.
Cine ești tu... din care cer..!
ai apăru..
În calea mea... nu mai ieşi...!
că nu mai pot de-atâta nostalgie,
de când mi-ai spus că mă vei iubi,
dar dragostea ți-e moartă și nu vie.
În ochii mei... nu mai privi...!
că nu mai sunt decât cioburi sparte,
de când mi-a jurat că o să vii...!
dar ai plecat să fii cât mai departe.
În cale..
Să plângă norii ar fi bine,
măcar așa din când în când,
ca lacrima să nu răsune,
când se lovește de pământ.
Așa-și dorește orice păcătos,
când de altă inimă-i distrus,
privind în urmă la tot ce-a fost,
și ucigătoare lacrimi i-au adus.
Și-abia atunci apare dorul...!
din acel munte de iub..
Am să privesc la norii goi,
cât sunt de triști astăzi pe cer,
apoi o să privesc spre noi...
dar sunt doar eu și stau stingher.
Și nu am sperat niciodată,
din ochii tăi dureri s-adun,
iar asta nu cred că e o plată,
c-am vrut să fiu un om mai bun.
Acum aș vrea să-mi iert păcatul,
de-a cre..
Luaţi aminte şi ţineţi minte...!
prietenia poate deveni microb
când te alinți doar prin cuvinte,
în inimă te simți ades un rob...
Căci doar cine nu a suferit...!
admirând pe cineva din umbră,
pe un acel „ceva” ce l-a dezamăgit,
nu știe cum e viața sumbră.
Luați avertizarea ca pe o teamă,..
Mai bine taci...!
Decât să te trezești,
spunând că-ți este dor,
când de fapt nu-l iubești,
pe omul visător...!
Mai bine taci...!
când te trezești vorbind,
spunând ce drag îți este,
pentru că tu nicicând,
n-o să-l ridici spre creste.
Mai bine taci...!
și nu-ncerca minuni,
când gândul ..
E toamnă-n timpul meu nesigur,
și iarna din nou o să vină,
să mă găsească iarăși singur,
căutând în noapte o lumină.
Să merg pe stradă către asfințit,
prin covorul de multe frunze moarte,
întrebându-mă din nou nedumerit,
de ce viața mi te-a dus departe.
Și-n jurul meu e-atâta de pustiu,
..
Te-aș invita la o cafea,
dacă aș ști pe unde ești,
să-mi spui ceva din viața ta,
chiar dacă vor fi iar povești.
De câte ori îmi vii prin gând,
mă simt enorm de tulburat,
de parcă nu ai fost nicicând,
și nici prin vis n-ai existat.
Și totuși aș vrea să te-aud,
înainte ca toamna să dispar..
Pagini: Prima pagina Inapoi 62 63 64 65 66 67 68 .. 86 Inainte Ultima pagina