Nu am cerut să fiu iubit,
că dacă asta s-ar întâmpla,
aș fi un om ce a cerșit,
să îmi oferi mie inima.
Nu am cerut să fiu iubit,
în atâtea nopți de insomnii,
că niciodată nu aș fi îndrăznit,
să păcălesc doi ochi zglobii.
Nu am cerut să fiu iubit,
ca să profit de a ta durere,
din prima ..
Îmbătrânim frumoasă doamnă...
și-mi sprijin anii mei de-ai tăi,
chiar dacă în cap avem zăpadă,
în suflet suntem tot tinerei.
Pentru mine ai rămas tot o copilă,
ca în prima zi când ne-am întâlnit,
și nimeni nu are nici o vină...
că te-am iubit și m-ai iubit.
Îmbătrânim frumoasă doamnă...
..
Să nu știi ce-nseamnă dorul,
și chiar te rog să te ferești,
că e mai rece ca izvorul,
în suflet de îl primești.
E tot ce-i mai rău pe lume,
când privești doar la pereți,
iar viața ți-e cenușie,
și în inimă săgeți.
Când de dor trăiești sperând,
privind razele de lună,
de cum se face amu..
După atâtea nopți de așeptare,
„acel ceva” a dispărut din mine,
și nu mai am nici acea stare,
de cânt vorbeam cu tine.
Multe amintiri deja se-nchid,
de câte ori mai scot un oftat,
că nu mai vreau să-mi fie frig,
de la un suflet care a plecat.
După atâția ani de așteptare,
mă sting ușor ..
Unde e omul de altădată...?
ce-mi făcea din noapte zi,
că are poarta încuiată,
și nu știu pe unde o fi...
Unde e omul pe care seara...?
îl așteptam cu dor și drag,
de ardea singură țigara,
până-mi apărea în prag.
Unde e omul care o noapte...?
îmi povestea de peste zi,
cum le-a rezolvat..
Când viața îți scoate în cale un om,
cu care te înțelegi atât de bine,
chiar uiți că îți mai este somn...
de crezi că a dat norocul peste tine.
Te și miri cum de-a bătut la ușa ta,
„un om” cu suflet atât de frumos,
dar nu înțelegi oricât ai întreba,
și preferi să-i rămâni veșnic credincios...
Eram echipa cea mai bună,
și asta datorită ție,
de câte ori sub clar de lună,
îmi păstrai inima vie.
Și asta știi destul de bine,
când ne întâlneam pe înserat,
ca noaptea toată să fii cu mine,
până în ziua când ai plecat.
Iar azi mai mult din amintiri,
îmi amintesc de acel paradis,
cu ..
Am lăsat vraja să mă ducă,
în lumea din virtual,
unde am dat peste-o nălucă,
ce-și căuta un liman.
Și vorbeam noapte de noapte,
c-avea inima pustie,
și-și dorea un suflet aparte,
ca mai bine să îi fie.
Ca într-un basm ce nu s-a scris,
o adoram că stă cu mine,
chiar mi se părea ca-n vis..
Ce mică e haina cuvintelor nespuse,
spunea de mult un filozof,
doar că uneori ar trebui traduse,
să le aflăm adevăratul lor scop.
Că dacă urechea le-ar putea auzi,
de câte ori se omit a fi spuse,
mai bine sufletului i-ar fi,
de cei ce le țin de noi ascunse.
Ne-am putea apăra de un sentim..
Nu mai vorbim de multă vreme,
de parcă ceva s-a rupt în noi,
acel ceva... de la blesteme,
de-a nu mai fi amândoi.
Și uneori mi-e dor de tine,
și mă apuc să îți scriu rânduri,
cu tot ce m-ai simt prin mine,
printre multe alte gânduri.
Deja presimt în mine o teamă,
și nu aș vrea să crezi ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 25 26 27 28 29 30 31 .. 86 Inainte Ultima pagina