Lacul din propria perspectiva

Publicata de: buakw_94 in Natura

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Încerc să o văd
Dar nu pot
Sunt prea tulburat
Am emoţii...
Oare e de vina cerul?
Sau luceafarul?
Ce straluceşte pe cerul nocturn
Iar el se reflectă în apa mea
Tulburînd-o cu supărare
Dar de ce?
Se pune întrebare
Oare ce i-am făcut?
Mă întreb eu
Dar stai un pic
O văd
Din trestia aurie
Se zăreşte lebăda gingăşie
Cu părul sclipitor
Şi plin de viaţă
Cu ochii negri
Ca doua lacuri întunecate
Ce mă farmecă
Şi-mi alină sufletul
Dar nu o pot atinge
E prea frumoasă
Dar de ce?
E de vină luna?
Nimeni nu v-a şti
La fel ce simt eu pentru ea
O iubesc...
Şi nu mint
Aş vrea să ştie toată lumea
Să nu mai ţin în mine
Cuvîntul şi gîndul
Ce îmi tulbură apa cristalină
Nu învinuesc pe nimeni
Că viaţa e aşa de dificilă
Iubind pe cineva
Ştiind că nu e lîngă tine
Iar cel mai dureros
Şoptindui c-o iubeşti
Dar ea să nu te audă
Şi-mi plînge sufletul
Lăsînd în urma lui izvor
Ca o tristă căprioară
Rătăcită printre munţi.

Data publicare: 02/02/2010 | Vizualizari: 2977

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante