Ne mor visele noastre pe rând,
de parcă ar fi toate interzise,
de ne trezim bătrâni șchiopătând,
cu toate visele noastre ucise.
Ele undeva într-un gol dispărură,
tot amânându-le pentru altădată,
la bătrânețe nu mai au căldură,
de-a străluci pe fața brăzdată.
Ne mor visele noastre pe rând,
când pleacă toamna odată cu cocorii,
sau se ofilesc în suflet și în gând,
ca într-o carte de memorii.
Și ne trezim privindu-ne în oglindă,
nerecunoscând acel chip ce îl vedem,
și-l mângâiem cu mâna tremurândă,
cât e de obosit și de stingher.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o5.1o.2o23 - o8:3o EEST
Data publicare: 05/10/2023 | Vizualizari: 499