Lucidităţi târzii...

Publicata de: iuda in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Nu singurătatea inima îmi frânge,
ci durerea pe care în ea o poartă,
și în loc de lacrimi îmi curge sânge,
că prea înșelată am fost de soartă.

Vreau o viață plină de aderenalină,
fără să fiu supusă la prejudecăți,
că și așa viața mi-e prea puțină,
ca să o pot privi din două părți.

Nu mai vreau să știu ce e ăla suspin,
de câte ori afară fulgeră și plouă,
ci să mă bucur în noapte pe deplin,
până se usucă și boabele de rouă.

Că viaţa un ghem cu firul prea fragil,
și de cedează... se rupe și atât...
iar eu mai am încă un suflet de copil,
și nu vreau să mi-l știu doborât.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.o2.2o23 _ 19:oo EET

Data publicare: 18/02/2023 | Vizualizari: 707

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante