Era ea... lumina mea...

Publicada por: iuda en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Era mereu acolo pentru mine,
și ușile le ținea descuiate,
de mă bucuram precum un câine,
când îi dai un vas cu lapte.

Poate pare nimic dar era tot,
de mă simțeam ca în paradis,
până ușa mi s-a închis pe loc,
un fel de-ami spune „interzis”

În universul ce l-am avut noi doi,
s-a iscat de nici unde o furtună,
să mă retrag fără prea mult tărăboi,
de locul de unde îmi luam lumină.

Privesc cu suspiciune de departe,
și-mi trec prin cap mii de idei,
când văd cum viața iar mă bate,
de-ai nu mai fi în grația ei.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 12.o1.2o23 - 19:oo EEST

Fecha de publicación 12/02/2023 | Vistas: 706

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes