De când a dispărut rușinea...

Publicada por: iuda en Personas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Când m-am născut la bază era mămăliga,
doar că asta a fost în secolul trecut,
când nimeni pe-atunci nu te „îmbârliga”
și orișice greșeală și-ar fi recunoscut.

Doar că toată generația mea a îmbătrânit,
și cu noi se pierde respectul și omenia,
că nu aveam timp să ne dușmănim...
iar în fața femeilor ne scoteam pălăria.

Suntem o generație săracă dar frumoasă,
pentru că știam de rușine și de frică,
și vom rămâne generația cea mai valoroasă,
că prea multă libertate pe om îl strică.

Eu m-am născut în acele vremi în care,
ne era rușine să ne vadă cineva nud,
că cei tineri de azi nu țin cont de valoare,
dacă nu văd la cineva poze cu țâțe și fund.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 12.o1.2o23 - o8:3o EEST

Fecha de publicación 12/02/2023 | Vistas: 594

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes